Astăzi cumpăr jucării
April 21, 2011
Muzica, sarea şi piperul în viaţa mea
April 21, 2011

Cu adevărat femeie!

Spune-mi ce rol au femeile în societate ca să îţi spun în ce ţară locuieşti. Nu v-aţi fi gândit la adaptarea asta, nu e aşa?

Recunosc că, trăind sub amprenta unei țări şi a unei societăţi cum e a nostră, nu mi-am imaginat că în ţara în care mi-am petrecut ultimele 2 luni din viaţă, femeile sunt privite altfel, au alt comportament şi alt rol în societate. Aşadar acest articol este rodul unor experienţe trăite peste graniţele României. Unde? Danemarca.

În primul rând, aici, femeile nu sunt doar mame după ce dau naştere unui copil. În România, femeile îşi iau 2 ani concediu de materninate şi parcă nu mai au apoi alt ţel în viaţă decât să îşi vadă copilul crescând. Cu mici excepţii, la multe, viaţa socială ia sfârşit.

Aici femeile adordează altfel situaţia. Şi asta nu pentru că nu îşi iubesc copiii ci pentru că ele se simt incomplete şi fără identitate, dacă ar renunţa la job pentru o perioadă îndelungată de timp. Se văd pe ele însele mai mult decât simple mame şi nu se lasă marcate de acest fapt. Se bucură de viaţă şi fac orice vor să facă, fără să se simtă constrânse.

Pe de altă parte, nu sunt legate de mâini şi de picioare dacă au un copil mic. Am văzut aici atâtea femei la fitness cu cei mici după ele şi nimeni nu le judecă pentru acest lucru. Îi lasă în faţa benzii de alergat, în coşuleţul lor şi ele se răsfaţă. Câte astfel de femei vezi în România şi pe câţi nu îi auzi spunând „vai săracul copil, de ce nu stă asta acasă? Cum poate să aducă copilul aici…”.

Pe de altă parte, aici femeile au independenţă financiată şi luptă să o obţină. Mai mult, nu aşteptă să li se deschidă uşa sau să le oferi scaunul tău dacă eşti bărbat. Au încredere în ele. Atitudinea pe care ele o adoptă parcă îţi spune „nu sunt vulnerabilă pentru că sunt femeie, stai liniştit, sunt capabilă să îmi deschid şi singură uşa”.

Câte din femeile din România au atitudinea asta? Noi ne oprim şi aştepăm să ni se deschidă uşa şi dacă asta nu se întâmplă, vai ce tragedie!

Şi stau şi mă întreb acum, după ce am observat aceste lucruri, nu cumva e şi vina nostră pentru felul în care suntem percepute? Vrem să fim văzute ca fiind femei independente, puternice şi aşa mai departe. Dar încercăm să ne câştigăm acest statut? Sau mereu arătăm că avem nevoie de ajutor şi aşteptăm ca bărbaţii să facă ceva pentru noi?

Sper să mă molipsesc un pic în ceea ce priveşte atitudinea femeilor din Danemarca. Dar voi, în călătoriile pe care le-ţi făcut prin ţări străine, aţi observat diferenţe comparând cu femeia din România?

Share

9 Comments

  1. catalina says:

    clar există o diferență! și da, e atitudinea asta de victimă sau cea de perpetuă țață nemulțumită. sincer, nu am văzut femei mai bârfitoare ca româncele, nu vreau să generalizez, dar din experiența mea de un an în altă țară, eu asta am dedus. acolo, femeile nici nu au concediu de maternitate mai mult de 6 luni, deci nu au cum să rămână casnice, decât dacă aleg opțiunea asta, și atunci se împacă cu ea. și deși recunosc că viața se schimbă după un bebe, nu o iau în tragisme. 🙂

  2. florentina says:

    Alexandra subscriu spuselor tale. Ar trebui ca in Romania sa fie implementata aceasta mentalitate pentru toate mamicile. Locuri de joaca in cadrul salilor de fitness, la medic, la cafenea, la yoga, peste tottt! Asa cum se intampla in tari civilizate precum Danemarca, Germania, Norvegia, Spania…lista poate continua pana la granitele Romaniei. Ma fascineaza cum parintii isi cara odraslele in “remorcile” agatate de biciclete! Nu se mai sperie nimeni, si nu mai raceste nici un copil! Mamicile au nevoie de pofta de viata! Sunt norocoase cele care au inteles acest lucru si la noi in tara. Si apropo Alexandra…presupun ca te-ai intalnit cu Ana Borta, tot prin Viborg isi face veacul.

  3. Sa nu exageram, va rog.

    Da, stim cu totii ca romanilor le place sa se planga (urasc cat de mult se poate aspectul asta) si sa se victimizeze (suntem poporul Mioritei si a ciobanului care a ales sa moara in loc sa miste un singur deget sa se salveze), dar asta nu inseamna ca cei din afara au dreptatea absoluta.

    Ma bucur pentru independenta femeilor de acolo, dar asta nu vine fara pretul unei raceli si a unei desensibilizari. Ma bucur pentru evolutia mentalitatilor (te rog, Doamne, schimba mentalitatea pensionarilor romani si suntem salvati de toate bolile)dar asta nu inseamna ca acelasi model s-ar potrivi si Romaniei.

    Carierismul la femei e de invidiat pana cand nu da in excesul corporatistei care-si programeaza in agenda partidele de sex cu sotul. E greu sa ne schimbam asa, deodata, dar avem nevoie de femei ca tine care sa ne prezinte alternativa. 🙂

    Pentru ca pana la urma noi, romancele din generatia aceasta suntem cele care pot schimba ceva.

    Si exista si romance “Cu adevarat, femei!” de la care ne putem inspira. 🙂

    PS: Multe, multe discutii despre copii pe Belva, lately. :))

  4. sanda says:

    @alexandra: tu spui in statusul tau ca iti place sa FII rasfatata, si apoi in articoul tau, ‘Pe de altă parte, aici femeile au independenţă financiată şi luptă să o obţină. Mai mult, nu aşteptă să li se deschidă uşa sau să le oferi scaunul tău dacă eşti bărbat. Au încredere în ele. Atitudinea pe care ele o adoptă parcă îţi spune „nu sunt vulnerabilă pentru că sunt femeie, stai liniştit, sunt capabilă să îmi deschid şi singură uşa”.’
    iti inteleg argumentatia, dar nu sunt de acord.
    tie iti place sa fii femeie? te-ai gandit vreodata ce te diferentiaza pe tine, ca femeie, de un barbat?
    eu cred ca a deschide usa, de a ceda locul in tramvai, etc, e un gest de buna crestere si de respect. eu una, am mare incredere in fortele mele, dar apreciez cand un barbat, cu care lucrez, de exemplu, imi cedeaza un loc pe scaun.pe tine te deranjeaza cand partenerul tau iti cara sacosa, la cumparaturi?pe mine nu!
    nu credeti ca in incercarea noastra de a ne afirma potenta, ne pierdem din feminitate?
    si, ca sa concurezi cu un barbat, nu cred ca e nevoie sa te bati cu pumnul in piept si sa strigi ca nu esti vulnerabila. cred ca e nevoie sa sa demonstrezi acest lucru prin fapte.

  5. @Catalina: multumesc ca ai dat cu replica:) si ai subliniat si alte aspecte si diferente. Revin atat de greu cu raspunsurile pentru ca fascinanta Danemarca ma tine departe de internet! Sa ai o saptamana rasfatata!

  6. @Jacqueline. Ai dreptate nu trebuie sa exageram…si sunt si romance deosebite. Daca ar fi dupa mine o “femeie adevarata” ar fi o combinatie intre o daneza si o romanca. Asta pentru ca romancele sunt mai calde si mai lipicioase.

  7. RUXANDRA says:

    ALEXANDRA NOTA 10* !

    pacat ca trebuie sa parasim tara pt a realiza de fapt ca femeia nu este o ,,mioara”… cam am 5 ani de cand am parasit romania si tot de 5 ani sunt si cu prietenul meu…! pt ca ne am nascut in romania aveam prostul obicei tu nu iesi fara mine eu nu ies fara tine! prostii….pana am intrat in viata sociala a englezilor…nu numai ca, de 2 ani nu mai locuiesc cu prietenul meu acum avem iesiri separate cu prietenii dar bineinteles si impreuna. Relatia este mult mai frumoasa decat acum 2 ani si viata sociala so f…..g nice. Daca primesc mesaj de la colegul de munca nu e bai…e altfel nu ne controlam telefoanele, e viata privata si za freedom de care toti avem nevoie! femeia in orice alta tara mai putin Ro, este foarte respectata si are aceleasi drepturi ca si un barbat! cat despre femeile care raman gravide…romancele deabia asteapta sa ramana…poposesc acasa 2 ani si dupa aia al 2 lea si uite 5 ani dusi pe apa sambetei….oare in 5 ani cat avansezi in cariera??? faza e ca, cel putin unde locuiesc eu acum, oamenii isi iau job ul in serios ( nu toti) adica ei cand sunt la munca nu vb la tel toata ziua cu sotia, prietena s.a.m.d , locul de munca e a 2 a casa, iar pana cand ei nu si ating scopul nu sunt 100% happy. lucrez numai cu englezoi dar sincer n am vazut oameni sa munceasca asa…si cu atata dragoste, nush romanii vor multe dar in schimb nu ofera nimic.

  8. @Sanda: ai dreptate nu trebuie sa te bati cu punmul in piept ca nu esti vulneraliba ci trebuie sa dovedesti. Ce spuneam eu e ca ar trebui sa mai dizolvam din cliseele cu care toata lumea este obisnuita,gen barbatul deschide usa, pentru ca indirect ele dovedesc ca mereu suntem in asteptarea unui sprijin din partea lor. Si astfel ajung ei sa ne considere vulnerabile si mai mereu incapabile sa afacem una sau alta.
    Cred pe de alta parte ca ne difrentiem de barbati prin altceva. Prin modul in care simtii, prioritizam lucruri in viata noastra si stim sa rezolvam probleme.
    Imi palce cand sunt ajutata sa car sacosa de la piata. Dar… detesc cand ajutorul este oferit doar pentru ca el crede ca nu ma descurc si nu pentru ca e placerea lui sa ma ajute sau tine la nime si nu vrea sa nu ma doara spatele din cauza asta. Sau stie ca am stat 10 ore in picioare la servici si sunt cu siguranta obosita.

  9. @ Ruxandra: Multumesc ca ne-ai impartasit din ceea ce ai experimentat chiar, apropo de subiectul adus in discutie. Ma bucur macar ca iesind din tara si din cultura noastra putem sa mai imbunatatim situatia si ajungem sa fim constienti de anumite lucruri si ne facem noua viata mai frumoasa.