Am fost lângă el, o dată. Ultima dată!
November 3, 2015
De ce nu merg la proteste?
De ce nu merg la proteste?
November 4, 2015

#colectiv și atât?

Trăim în societate, grupuri, familie, cuplu şi avem nevoie de ceilalţi şi celălalt pentru a nu ne pierde echilibrul. În aceste zile, ne vine parcă să îi protejăm şi mai tare pe cei de lângă noi, dorim le închidem televizorul și laptopul ca să nu vadă tragedia, îi strângem mai tare în braţe ca să ne simtă iubirea dar ne simţim mici când realizăm că parcă nimic nu e suficient şi totul se poate termina imediat. Oare vom aprecia mai mult ce avem după toate acestea?

Nu am cuvinte pentru aceste zile, nu pot număra de câte ori mi s-a strâns sufletul amintindu-mi durerea de a pierde pe cineva. Inevitabil, la o astfel de tragedie, retrăieşti drama proprie şi personală căci ştii cum e să pierzi un om pe care îl iubeşti cel mai mult pe pământ. Sunt însă impresionată de mobilizarea oamenilor, a tinerilor care văd în asta un scop. Societatea în care trăim pune atât de mult bază pe individualism încât inevitabil suntem singuri. Credem că nimic nu ne mai uneşte şi preferăm să nu ne mai legăm de nimeni pentru că ni s-a înfipt adânc ideea că nu avem nevoie decât de noi înşine pentru a reuşi, a fi fericiţi, a trăi liniştiţi. Aşadar, #colectiv, pentru toți cei care văd semne peste tot, e dovada de la divinitatea în care crede fiecare că în această viaţă trăim împreună şi din nefericire, plecăm împreună. Oare vom realiza şi asta după toate acestea?

Sunt de acord cu multe dintre semnalele de alarmă care se trag în aceste zile. Nu e o noutate că vrem mai mulţi medici, un serviciu de urgenţe mai operativ sau că am dori ca patronii de cluburi, cafenele, restaurante să aibă mai mult decât neuronul pentru a face bani. Nu sunt de acord cu închiderea acestora deoarece înseamnă ca mulţi oameni să îşi piardă locul de muncă dar sunt pro orice măsură de pedepsire. Din punctul meu de vedere, patronii nu sunt decât oameni avizi după bani şi călătorii scumpe, se înconjoară de manangeri la fel de incompetenţi şi serviabili astfel încât să li se confirme toate inepţiile pe care vor să le facă. E o lume fără coloana vertebrală, fără simt al moralităţii, corectitudinii şi respectului faţă de ceilalţi. Mi-aş dori să primească amenzi pe care să le plătească în ani de zile astfel încât să nu îşi mai schimbe lunar maşina; să li se micşoreze spaţiul pe care îl au şi să îndeplinească toate regulile de funcţionare şi câteva în plus; nu vreau să închidă şi să plece departe ci să rămână, să funcţioneze şi să respecte. Oare se va întâmpla asta după toate acestea?

Da, această tragedie m-a pus şi pe mine în grupul celor îşi doresc locuri în care să nu se mai fumeze şi să fie detectoare de fum deşi cred că sunt cea mai mare fumătoare; în grupul celor care nu mai ies în această perioada căci nu vor să mai contribuie la contul gras al patronului de cafenea; în grupul celor care cer de la administraţia locală corectitudine şi măsuri; în grupul celor care doresc şi altceva şi cred în schimbare.

Aşadar, ce facem dar mai ales, ce faceţi voi cei care va construiţi statui şi consideraţi că regulile sunt pentru proşti?

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.