Invitaţie la ceai
September 28, 2010
Zacuscă cu pește
September 28, 2010

Chalkidiki – O porție de metamorfozare

Singura greșeală pe care am săvârșit-o în minunata excursie din Chalkidiki a fost că am mers cu autocarul. Douăsprezece ore dus plus încă pe atât la întors – contorsionați pe două scaune făcute sî îți răzvrătească oasele și mușchii – iată rețeta unei indispoziții ca la carte. Economie, economie, dar niciodată să nu economisiți pe seama nervilor și stării voastre de spirit că se duce pe apa sâmbetei totul și anume cu totul. Dar îndeajuns cu asta. Să vă povestesc despre minunatul loc.

Vrei mare, vrei soare, vrei zgomot și geamparale? Atunci nu e cazul să îți faci drum prin Chalkidiki Metamorfosi. Rămâne valabilă partea cu mare și soare, dar fără garnitura de zgomot și geamparale.

Chalkidiki (nu vă gâdilă numele?) este o peninsulă situată în nordul Greciei și arată fix ca o meduză gigantică. Peninsula-meduză are pe cele trei brațe ale sale (Kassandra, Sithonia și Athos) de toate pentru toți. Mersul lucrurilor face ca noi să fi ajuns pe brațul din mijloc – Sithonia, tocmai în cel mai liniștit loc – Metamorfosi. Pe bună dreptate numit Metamorfosi, de cum ajungi în sătucul de pescari tragi odată adânc aer în piept și metamorfozarea începe. Gândurile se descâlcesc, fruntea se descrețește, privirea se înseninează, buzele se modelează într-un zâmbet ușor tâmp dar benefic pentru psihic și pașii își reevaluează coregrafia în ritm de mers agale.

Ne cazăm la o pensiune simpatică cu trandafiri și o broască țestoasă (probabil vreun străbun pescar al satului reîncarnat), și pornim să cercetăm locul. Satul este ridicat pe un dâmb care face cutreierarea lui plină de suișuri și coborâșuri (doar la propriu). La fiecare colț te trag de mânecă și de nas terase cu măsuțe frumos aranjate, acoperite cu prietenoasele fețe de masă în pătrățele roșii, albastre sau verzi.

Sfat: Daca vă e poftă de limonadă să nu cereți pur și simplu limonadă din meniu pentru că veți avea o mică surpriză. Limonada lor este de fapt un suc acidulat care nu prea e înrudit la gust cu limonada naturală, ci dimpotrivă are un puternic gust chimic. Cereți în schimb fresh de lămâie. E acru de vi se strepezesc dinții dar poate fi înduplecat cu puțină miere sau zahăr.

Tin să zic că meniul lor nu mi-a făcut stomacul să palpite de plăcere. Mâncarea cam grasă pentru gustul meu și cam picantă. Singurul fel de mâncare cu adevărat bun a fost moussaka, făcută ca la mama ei acasă.

Și acum că am rezolvat prima treaptă din Piramida lui Maslow să o luăm la fugă către plajă. Oare pe ce treaptă din piramidă s-ar încadra nevoia de a te contopi cu marea?

Daca ar fi o femeie, plaja din Metamorfosi, ar fi o tipă mai introvertită, distantă, ca sa nu zic scorțoasa în primă fază, cu trăsături mai aspre dar totuși feminine și care, după ce ajungi să o cunoști, te lasă să te bucuri și de partea blândă și prietenoasă, partea frumoasă și plină de surprize plăcute. Ca sa fiu mai explicită, pot spune că atunci când am coborât pe plajă am încercat o mică dezamăgire gen „Așa, și?”. Plaja pietroasă, nici o nuanță exotică de apă, procentajul de nisip răsfirat printre pietre nu era de o calitate deosebită … Cel puțin era curat.

Însă lucrurile bune vin nu celor ce așteaptă cu mâinile încrucișate, ci celor care le caută.

După o primă îmbăiere, ne-am continuat cutreieratul prin sat. Foarte prietenoși oamenii. Foarte ospitalieri. Foarte senini. Și din vorbă în vorbă, mai o Kalimera! mai o Kalispera!, am aflat că se pot închiria biciclete cucuiete. Nu am mai stat pe gânduri și ne-am luat câte una de căciulă și de-abia acum vacanța începe.

La puțin timp după ce soarele se freca la ochi dis de dimineață, ne trezeam și noi orbecăind după cafea, ne lungeam mâinile în stânga și în dreapta să ne acordăm mușchii, încălecam pe biciclete și pe aci ți-e drumul. O luam în viteză pe drumul asfaltat de pe lângă malul mării, urcam mai anevoie dâmburile și coboram vertiginos la vale, până în zare, unde roțile temerare ale bicicletelor ne duceau. Locul găsit ținea tot de sătuc numai că era mai mărginaș și mai puțin băgat în seamă de localnici. Plaja era superbă. Liniște în fiecare grăuncior de nisip. Marea calmă. Prilej numai bun de … ? Snorkeling! Urât cuvânt pentru o activitate atât de minunată. Ne-am cumpărat frumos echipament de vizionări sub apă (am aflat că peștii și aricii de mare nu cer bilet de vizionare) și ne-am delectat ochii cu minunățiile de sub apă.

Și așa am ținut-o cam o săptămână. Trai pe vătrai. Ne-a picat tare bine locul. Departe de mirosurile și playlistul unei stațiuni de vacanță cu forfotă și aglomerație, Metamorfosi este un petec modest de relaxare, de purificare a simțurilor. După o săptămână aici înveți să privești mai pe îndelete lucrurile și să ai răbdare … Asta dacă nu trebuie să petreci la întoarcere încă douăsprezece ore sufocante în autocar. Goosfraba …

Share

2 Comments

  1. […] Chalkidiki – O porție de metamorfozare Tue Sep 28, 2010 0:03 am Singura greșeală pe care am săvârșit-o în minunata excursie din Chalkidiki a fost că am mers cu autocarul. Douăsprezece ore dus plus încă pe atât la întors – contorsionați pe două scaune făcute sî îți răzvrătească oasele și mușchii – iată rețeta unei indispoziții ca la carte. Economie, economie, dar niciodată să nu economisiți pe […] […]

  2. Andreea Marc says:

    Am fost și eu în Chalkidiki. Oriunde te-ai oprin în acea zonă, totul este un peisaj perfect pentru metamorfozare 🙂

    Iubesc Grecia și nu degeaba am fost de 3 ori până acum.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.