papusi
Azi mă joc cu păpuși
January 26, 2016
darurile imperfectiunii
Darurile imperfecțiunii mele
January 27, 2016

Ce-am studiat și ce-am ajuns

Este cel puțin o problemă a generației mele, discrepanța dintre studiile absolvite și ocupația actuală. Din cercul meu de cunoscuti, cei mai mulți au preocupari profesionale mult diferite față de ceea ce au studiat în facultate. Este acest lucru, în fapt, o problemă? Am fost noi neinspirați când ne-am ales facultatea sau mai curând neinformați? Sau poate societatea de azi se dezvoltă mult mai rapid decât pot face față universitățile?

Experiența mea

Eu am terminat un liceu teoretic, profil umanist. Științele exacte nu m-au atras, nu sunt nici prea tehnică, prin urmare am tins către o facultate tot cu profil umanist. Ca orice adolescent, aveam niște vise și câteva pasiuni care nu aveau neapărat legătură cu piața muncii. Mie îmi plăcea să scriu și să citesc, îmi plăceau oamenii și voiam să fac lumea mai bună. Am vrut să dau la Litere (după unele tentative către Drept, Asistență socială sau Istorie). Cum tata mi-a zis că o să ajung profesoară la Glodenii Gândului (da, există acest sat cu nume nostalgic), mi-am reanalizat posibilitățile.

Era 2007, anul intrării României în Uniunea Europeană, și era foarte la modă specializarea asta cu Studii europene, prin urmare, deși intrasem prima la Litere, mi-am mutat, după mai multe ezitări dosarul, și am ieșit, după 3 ani de facultate si alți 2 de master, ”specialist în Relații Internaționale și Studii Europene”. Eu și alți o sută și ceva de tineri (câți mai rămăseseră din cei 300 și inițiali), cam la fel de derutați.

Nu intru în dezbaterea spinoasa despre cât ne-a folosit ce am învățat în facultate, e altă poveste. Pentru mine au fost cei mai frumoși ani, desigur, datorită activităților extrașcolare. Am activat în organizația studențească a facultății, am participat la o mulțime de conferințe și training-uri, am fost cu Erasmus, în tabere, mi-am făcut cele mai bune prietene și nu regret amintirile atât de frumoase pe care le-am adunat. Cât despre studii, pot spune că am acumulat multe informații, m-am simțit mai ”cunoscătoare” după facultate, dar atât. Concret, eu nu știam ce știu sau ce vreau să fac. Politica mă scârbea, nu voiam să plec din România, voiam să fac o schimbare, dar până la schimbare, îmi trebuia un job.

Am început cu proiectele europene, încâlceală care nu mi-a plăcut, apoi am încercat resursele umane, combinate cu ce uram mai tare, puțină contabilitate. Cumva, am ajuns, după un an de la terminarea master-ului si câteva job-uri schimbate (plus un oraș), să-mi găsesc un job care chiar să-mi placă, fără legătură cu ce am studiat.

Tu cu ce te ocupi?

Iată întrebarea care mi-a dat și încă îmi mai dă bătăi de cap. Sunt unii oameni care aproape că se identifică cu profesia lor: sunt Xulescu și sunt profesor, contabil, informatician sau inginer (da, are atitudine, limbaj, tot ce-i trebuie). Mie mi-a sunat mereu rău să răspund: sunt Anda și sunt specialist în Relații Internaționale și Studii Europene… Ce-o fi asta? Sună interminabil, pompos, inconcret, ca să nu mai zic că eu nu mă identific deloc cu răspunsul, nu mă simt specialist într-un domeniu atât de larg. Da, din punctul ăsta de vedere, aș fi vrut să fac și eu o facultate care să-mi dea o meserie, nu un titlu sofisticat.

Viața după facultate

Surpriză, societatea nu are nevoie de prea mulți specialiști din ăștia ca mine. Prin urmare am început de undeva și am ajuns să fac și ce-mi place. Crezul meu e că, indiferent ce studii ai, dacă a fost sau nu ce ai visat, ce profesie ai îmbrățișat sau te-a îmbrățișat, mereu vei tinde să faci ce-ți place cu adevărat. Și asta ar trebui să facem. Cunosc multe persoane nemulțumite de alegrea făcută în privința studiilor. Majoritatea fac acum cu totul altceva, dar le place. Am și foști colegi care s-au apucat de altă facultate, inclusiv medicină (!). Da, la 30 și ceva de ani.

Niciodată nu e prea târziu să faci ceea ce ar fi trebuit să faci. Nu poți schimba alegerile din trecut, dar de ce să te resemnezi? Fă ce-ți place și nu vei munci o zi din viața ta, zice o minte înțeleaptă. Și ce dacă nu urmezi calea studiilor, și ce dacă diploma aia muncită nu-ți e de folos? Conteaza ce ai acumulat tu ca om, ce experiențe ai trăit, din varii activități, ce competențe ai dobândit.

Ce faceți în prezent are legătură cu studiile? Vă afectează asta? Ați avea curaj să o luați de la capăt? Vă întrebați ce ar fi fost dacă ați fi făcut altă facultate? V-a hotărât această alegere destinul? Vi s-a spus că ”nu mai sunteți la vârsta la care să faceți schimbări majore în domeniul profesional”?

Eu cred că suntem creatorii propriului drum, că frica, părerile celorlalți sau vârsta nu ar trebui să ne împiedice să încercăm să devenim ceea ce ne dorim. Asta pentru a nu ne întreba mai târziu ce ar fi fost dacă…

Sursa foto: youbeauty.com

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.