Am lăsat stresul și oboseala în Corfu!
August 6, 2015
Te mănâncă și-n călcâie
August 10, 2015

Ce nu mi-a plăcut în Grecia

piscina

Cred că momentul cel mai așteptat după nuntă este așa numita lună de miere sau săptămâna de miere, după posibilități. Momentul acela când în sfârșit rămâneți singuri după ce a trebuit să vă pupați cu toate rudele și prietenii la nuntă. Recunosc că socializarea excesivă mie nu prea îmi priește.

Zis și făcut. La câteva zile după nuntă am pornit spre Grecia, insula Corfu mai exact. Bănuiesc că deja știți cam ce atracții sunt prin Corfu și că peisajele îți taie într-adevăr respirația (Andreea vă povestește mai bine aici), dar cum eu sunt mai cârcotașă am să vă povestesc despre ce nu mi-a plăcut acolo. Sunt și lucruri care m-au încântat, dar despre ele într-un articol viitor.

Țin să menționez că e prima dată pentru noi când plecăm pe undeva cu un pachet turistic de tipul all inclusive. Am ales să ne relaxăm total plus că auzisem că mâncarea în Grecia este destul de scumpă și cum ambii suntem gurmanzi, nu prea am dorit să avem neplăceri pe partea asta.

Revenim deci la lista mea cârcotașă de chestiuni care nu mi-au plăcut, chiar deloc.

1. Oamenii. Și nu, aici nu mă refer la greci și la ospitalitatea lor, ci la partenerii de călătorie cu care ne-am nimerit prin autocare și prin resort (au fost și câțiva tare simpatici cu care ne-am împrietenit totuși). Am avut parte de toate categoriile de oameni posibili: de la soția nemulțumită de orice, la tipa sexy și singură care nu era satisfăcută de serviciile aganției de turism, de la doamnele care pe tot parcursul drumului până acolo au bârfit toți cunoscuții și din cauza cărora nu am reușit să adorm, la cuplul de vârstanici care și-au cărat tigăile și cafetiera la all inclusive ca să fie absolut siguri că nu rămân fără de-ale gurii.

Cireașa de pe tort a fost un cuplu de tineri, cam de o seamă cu noi, cu care ne-am nimerit în hotel și care s-au certat din a doua zi de voiaj, stând apoi separați unul de altul și având tot soiul de episoade din astea telenovelistice în fața noastră a martorilor nevinovați, totul culminând cu dispariția lui subită și bilețulul găsit de ea. Stați liniștiți, nimeni nu a pățit nimic, el nu s-a aruncat poetic de pe vreo stâncă, ci a dorit doar să fie total melodramatic și să o sperie pe ea. Chiar că am avut parte de all inclusive acolo!

2. Plajele. Vă vine sau nu să credeți, dar și plajele lor mi s-au părut neîngrijite, mai ales cele publice care nu aparțineau vreunui hotel ori resort. Nu prea am avut parte de nisipul fin pe care mi l-aș fi dorit, așa că, mai mult decât să stau la plajă am ales să lenevesc pe marginea piscinei resortului unde eram cazați. Într-adevăr plajele par a fi mai bune în Paleokastrita, dar acea zona doar am vizitat-o, noi alegând partea de nord a insulei.

3. Mâncarea. Am avut impresia că voi merge în Grecia și voi mânca mult pește și multe fructe de mare, doar voi fi pe o insulă, nu-i așa? Ei bine, nu! Deși gustoasă, mâncarea a fost plină de carbohidrați și proteine (exceptând salatele nelipsite), de la paste la orez, de la crenvuști la carne de porc. Nu prea am fost încântată de meniul resortului pentru că sunt sigură că în plină vară se putea mai bine de atât. Singura dată când am mâncat fructe de mare a fost atunci când am ales să mergem la o tavernă specializată în meniuri cu pește, iar prețul a fost puțin cam piperat pentru gustul meu. (în Grecia se taxează și pâinea pe care ți-o pune pe masă, chiar dacă nu o mănânci)

4. Organizarea. E greu într-adevăr să lucrezi cu oamenii, mai ales când există unii ca cei pe care i-am descris mai sus, ce pur și simplu nu vor să înțeleagă din prima ce le transmite ghidul turistic. Când a venit vorba de organizarea pe autocare și de excursii, serviciile lor au lăsat de dorit. Cu siguranță data viitoare vom alege să ne facem cazarea prin agenție sau cu ajutorul vreunui agregator din acesta de hoteluri, iar excursiile le vom face pe cont propriu.

Cireașa de pe tort a fost atunci când ne-am întors în țară. Am ajuns cu autocarul mare la Bacău, iar de acolo trebuia să fim preluați de alt mijloc de transport pentru Iași, ne-am imaginat că tot un autocar ori microbuz. Ei bine, greșit! Am fost preluați de un Volkswagen Transporter vechi, fără aer condiționat condus de un cretin, pardon șofer, care pe tot parcursul drumului a vorbit la telefon în timp ce mergea cu o mână pe volan la 130 la oră. A fost pentru prima dată când mi-a fost rău în mașină și când mi-a fost teamă pentru viața mea.

Culmea culmilor a fost momentul în care am ajuns la Iași și șoferul de care vă spuneam nu a mai reușit să deschidă portierele laterale din spate ale jafului de mașină. Ca să pot coborî, am fost nevoită să sar efectiv peste restul de banchete din spate și să ies prin portbagaj, deci da, servicii de 5 stele!

Un sfat pentru voi? Alegeți avionul mai degrabă, iar excursiile faceți-le pe cont propriu cu un ghid turistic în mână, s-ar putea să fiți mai mulțumiți.

Foto: arhivă personală

Share
Carmen Păun
Carmen Păun
Sunt o femeie abia ieșită din adolescență și care încă învață care e treaba cu viața de adult. Deși uneori pot părea agitată sau nerăbdătoare, să știți că sunt foarte prietenoasă și îmi place să râd cu poftă, din tot sufletul, cu gura până la urechi. Sunt proaspătă soție și mamă de fetițe frumoase foc (încă mai am de învățat cum vine asta), fiică, soră și am o pisică obraznică pe care o ador.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.