Ce înţeleg eu prin a fi credincios
August 4, 2015
Pădurea suferă de manele
August 5, 2015

Ce am învățat de la propria nuntă

Nuntă

Privesc în urmă și aproape că nu-mi vine să cred că a trecut și evenimentul îndelung planificat, dezbătut și emoționant (3 în 1, nu ne încurcăm): propria nuntă.  Vă mărturisesc încă de pe acum că eu nu mi-o doream și m-am lăsat convinsă (nu cu greu, admit) de el. Acum că am trecut și prin acest experiment personal, recunosc că nu îmi pare rău.

Pe lângă amintirile frumoase și fotografiile din acea zi, pot să spun că am și rămas cu câteva idei care mi se tot perindă prin căpușor și pe care doresc să le împărtășesc cu voi aici.

Iată deci, ce am învățat din experimentul propriei nunți:

1. Oamenii. Nu ai cum să organizezi o petrecere, cu atât mai mult o nuntă, fără să te înconjori de oameni, fie ele rude ori prieteni apropiați. Oamenii au fost cei care m-au dezamăgit cel mai tare, dar și cei care m-au surprins în modul cel mai plăcut.

În legătură cu dezamăgirile, pot spune că au fost destule, de la prieteni pretențioși care așteptau ceva covoare roșii atunci când le-am oferit invitațiile, până la rude care nu au părut foarte interesate de subiect. Într-un final participarea la o nuntă presupune anumite cheltuieli, deci pot spune că îî înțeleg pe aceia care nu au putut efectiv să ajungă. Totuși nu i-am înțeles pe aceia care au venit și au ales din start să nu le placă nimic, să nu socializeze în vreun fel și să aibă grijă să nu lase nimic nediscutat sau necomentat.

De la dezamăgiri trecem la surprize plăcute și la oameni care au dorit să  ne fie alături pur și simplu de drag. Avem prieteni și rude din diverse zone ale țării pe care i-am invitat cu drag, dar de la care nu ne așteptam neapărat să participe dat fiind distanța. Ei bine tocmai acei oameni ne-au fost mai aproape, ne-au susținut moral în acea zi și s-au distrat cel mai bine. Am avut parte și de surprize minunate, o prietenă și baiețelul unei rude ne-au cântat, lucru la care nu ne-am așteptat și care ne-a plăcut extraordinar de mult.

2. Stresul. Fugi încolo, adu florile, unde punem tortul, confirmări, cazare, fără cazare, rochia nu e gata… etc… Cam așa au arătat ultimele săptămâni înainte de nuntă și nu are cum să nu fie așa când organizezi o petrecere ceva mai mare (sper să fie și singura). Este imposibil să nu te stresezi cumva, chiar dacă ai o fire extraordinar de calmă.

Din păcate eu nu sunt atât de calmă pe cât mi-aș dori și m-am transformat într-o bridezilla aproape pe nesimțite. Pot jura că mi-au ieșit câteva fire albe și m-am mai îngrășat câteva kilograme doar din cauza stresului. Am avut noroc de sprijinul părinților și de liste. În acele zile de foc de dinaintea nunții eu am funcționat cu scheme și liste astfel încât în ziua nunții știam exact cine și în ce cameră e cazat, cine stă cu cine la ce masă și cine are nevoie de transport.

3. Dansul. Poate fi adăugat la capitolul stres, însă e cumva un moment așa de așteptat de invitați încât merită un capitol special. Nu știu de ce au unii impresia că dansul trebuie să fie ceva dumnezeiesc cu scheme gen Dansez pentru tine. Noi am ales să fim noi înșine: doi împiedicați care se iubesc și care nu prea au treabă cu ritmul în viața lor de zi cu zi.

Știți ce? A fost chiar frumos și am avut parte în timpul dansului de cele mai negre coșmaruri ale mireselor obsedate de control: mi-am călcat pe rochie, mi-a călcat și el pe rochie, am pierdut ritmul la un moment dat, el gesticula că am greșit, am făcut niște pași prea repede și la final era să aterizez pe podea. Și totuși a fost așa de fun!

4. Tradițiile. Nu am respectat absolut nicio tradiție pentru că nimic din fișa postului de acolo nu ni se potrivea. Nu am avut lăutari înainte și după biserică, nu am organizat nicio împodobire a miresei, nu mi-a cântat nimeni ia-ți mireasă ziua bună, nu s-a claxonat, nu s-a chiuit, nu am avut brăduț, nu am aruncat cu pâine sau cozonac, nu am purtat voal decât în biserică, nu s-a despodobit mireasa, nu mi s-a pus batic și nicio găină nu a fost rănită pe parcursul pregătirilor. Concluzia? Do it your way!

Noi am fost total atipici și ne-a plăcut asta. Am despărțit cununia civilă și religioasă de petrecere pentru că am preferat să nu ne încărcăm excesiv. Prin urmare cununia am avut-o în august 2014 într-un cadru foarte restrâns și petrecerea am avut-o în iunie anul acesta. Petrecerea a fost organizată pe timpul zilei la munte și din câte am observat acest lucru a fost foarte apreciat. Iar muzica a fost aceea aleasă de noi, după inima noastră.

Singura tradiție de care nu am putut scăpa a fost furatul miresei care s-a finalizat cu o poză de grup de toată frumusețea – e chiar cea mai reușită fotografie. Am dorit să arunc buchetul, dar efectiv am uitat de el și l-am aruncat apoi direct în brațele prietenei care mi-a amintit de el la final.

5. Banii. Vrem sau nu vrem să recunoaștem nunțile noastre sunt un soi de CAR-uri și asta nu este neapărat un lucru rău.

Pe sistemul dau ca să-mi dai, eu privesc acest lucru ca pe un mod de a ajuta tânărul cuplu căsătorit să pornească cumva la drum. E un moment în care comunitatea de rude, prieteni, colegi se reunește nu doar pentru a se distra, ci și pentru a ajuta. Pe vremuri se organizau clăci și tinerilor căsătoriți li se contruiau case, de exemplu.

Mai târziu, sub o formă sau alta vei da acei bani înapoi, depinde de fiecare dacă îi dă cu drag și gânduri bune sau dacă privește acest dar ca pe o obligație enervantă de care nu poate scăpa. (de unde și termenul de obligații)

Foto: arhiva personală

Share
Carmen Păun
Carmen Păun
Sunt o femeie abia ieșită din adolescență și care încă învață care e treaba cu viața de adult. Deși uneori pot părea agitată sau nerăbdătoare, să știți că sunt foarte prietenoasă și îmi place să râd cu poftă, din tot sufletul, cu gura până la urechi. Sunt proaspătă soție și mamă de fetițe frumoase foc (încă mai am de învățat cum vine asta), fiică, soră și am o pisică obraznică pe care o ador.

1 Comment

  1. Mie unu’ nu prea îmi place să merg la nunți dintr-un singur motiv… (unul pe care l-ai amintit și tu în articolul tău); Nu-mi place să aduni niște oameni care vin mai mult din obligație și mai puțin pentru a fi alături de proaspeții însurăței. Eu unul am fost la câteva nunți unde doar astfel de persoane am văzut. Cu toate astea e foarte fain că ați reușit să dați și de persoane care au pus suflet la acest eveniment. Contează mult. Mi-a plăcut faptul că ați renunțat la tradiții. Nu sunt un gică contra dar eu unul nu le văd rostul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *