Azi nu intru pe Facebook
February 11, 2013
Treaba cu fostele
February 11, 2013

Câteva cuvinte despre auto-sabotare de la Auto-Sabotorul Șef

Articol cât se poate de sincer din care sper din tot sufletul să înveți ceva.



Îți propun un exercițiu: eu voi enumera o serie de gânduri ce este posibil să-i treacă unui om prin minte la un moment-dat iar tu vezi în care te regăsești:



1. Nu răspund la întrebarea profesorului pentru că nu sunt sigur că răspunsul meu este cel corect și, decât să mă fac de rușine, mai bine îl las să răspundă pe colegul ăla care oricum se bagă în seamă întotdeauna;



2. Mai bine nu scriu pe blog despre subiectul ăsta pentru că oricum au scris atâția despre asta și, la urma urmei, nici nu dețin cunoașterea absolută în acest domeniu și s-ar putea să nu am dreptate;



3. Nu pot să mă bag așa în seamă și să-i spun omului cu care stau de vorbă că eu mă pricep la [insert here domeniul în care te pricepi] pentru că s-ar putea ca omul ăla chiar să-mi solicite expertiza și – vai de mine – dacă se dovedește că nu sunt, totuși, așa de bun?



4. E mai bine să mai aștept înainte să le spun și celorlalți ce idee mi-a venit. Să o mai șlefuiesc, să o mai ajustez, să mă mai interesez ce au mai făcut și alții, să mai fac niște presupuneri despre răspunsurile pe care le-aș putea primi, să mai tai puțin din ea, să o aduc la o formă safe, pe care oricine ar accepta-o;



5. Vai, cât de mult îl admir pe omul ăsta! Este un profesionist în domeniul lui. Mi-aș dori să ajung și eu exact ca el, numai că eu am foarte multe lipsuri, nu cred că aș putea vreodată să devin ca el;



Te-ai gândit? În câte din afirmațiile de mai sus te regăsești? Eu mă regăsesc în toate. Iar afirmații de acest tip și gânduri din astea, adânc înfipte în creier, nu pot duce decât la:



1. Frustrarea că alții, despre care știi sigur că sunt mai puțin pregătiți decât tine, reușesc – cumva – să ajungă mult mai repede acolo unde îți dorești tu să ajungi;



2. O tendință bolnăvicioasă de auto-perfecționare. Aceasta nu este neapărat dăunătoare însă, când te trezești citind cu disperare articole din domenii despre care ți se pare că sunt adiecente, în moduri ciudate, domeniului în care vrei să te dezvolți, când ajungi să parcurgi tot felul de tutoriale în tot felul de programe, când te apuci să înveți de nebun tot felul de lucruri pentru că așa i-ai văzut tu pe alții că au făcut, să nu ți se pară surprinzător că vei auzi de atâtea ori cuvântul „overqualified”;



3. Gândul ăla tâmpit că nu ești suficient de bun care te trage în jos de fiecare dată când crezi că ai ieșit la lumină.



Așa că, hai să mai facem un exercițiu: în loc să îți repeți că nu deții toate cunoștințele posibile într-un domeniu, în loc să te oglindești tot timpul în ochii celorlalți, în loc să te tragi singur în jos, eu îți propun să recunoști că ești bun. Îți propun să lași gândul ăsta să ți se urce la cap (am încredere că n-o să-l lași să te mănânce de viu, te cunosc prea bine!), să îl porți în minte toată ziua (și toată noaptea) și să te comporți ca atare.



Ce spui? Încerci?



Sursa foto: onlinezonafitness.blogspot.ro


Share

4 Comments

  1. Oana says:

    Hmm..parcă e despre mine articolul asta 🙂

  2. Raluca Licau says:

    Genial!Mulțumesc! Ma regăsesc în toate, mai ales puctul 4, pe care încerc de vreo câteva luni să-l remediez (ajungi mult mai departe dacă în loc să fii perfecționist și să pigulești, mai pui întrebări și pe parcursul procesului de creație). Și ar mai fi o chestie: uimirea când cineva e foarte mulțumit de ceva făcut de tine, despre care tu credeai că e penibil.

  3. Ines Prodan says:

    Da, da, da! Uimirea și, apoi, scuza: „Ei, dar n-a fost chiar așa de greu!” Pfffff.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.