Când două firi orgolioase intră în conflict, se zguduie pământul! La propriu…

Nu e o metaforă, nu citez din cărți. E pură realitate! Să vă povestesc despre cearta care a declanșat mișcarea plăcilor tectonice. Eram tineri adolescenți amândoi și pasiunea era în toi. Ne iubeam cu patos, cu lacrimi și muci, cu țipete și istericale, cu săruturi interminabile în scara blocului și apoi cu altă serie de lacrimi și muci.

Deh, pe la 18 ani, hormonii fac ce vor din tine iar logica iese din schemă.

Numai că într-o zi, pofta de ceartă ne-a prins la părinții mei acasă, la mine în cameră. El ședea pe pat cu capul sprijinit în palme, eu mă făceam că scotocesc prin dulap după niște haine și, bineînțeles, în același timp dădeam din gură. Sufeream grav de limbarniță pe vremea aceea și nu aveam răbdare să ascult punctul lui de vedere. El voia dialog, eu alegeam din start monologul.

Nu mai știu care era motivul pentru care se umflase tărâța-n noi și ne luaserăm la harță dar cu siguranță era unul stupid. Nu cred că în 4 ani de relație adolescentină am avut 3 motive serioase pentru care să ne supărăm unul pe celălalt.

Și ne-am contrazis și am țipat și am speriat toți vecinii de pe o rază de 1 km, până când el a văzut că n-are cu cine să discute și a dat să plece acasă la el, unde era liniște și pace. Nu a apucat să facă prea mulți pași, însă, că am trântit ușa dulapului de am zis că o să-i sară balamalele și am zis „Stai! Nu pleci nicăieri!”, moment în care și pământul de sub noi, lustra de pe tavan și bibelourile de pe rafturi au început să se clatine.

Am lăsat și nervi și orgolii la o parte și am sărit unul în brațele celuilalt, eu tremurând din toate încheieturile, el mângâindu-mi creștetul capului și zicând „Tu când ai draci pornești și cutremurul, ființă nebună ce ești!”.

Acum, după ani de maturizare și revenire cu picioarele pe pământ, ne-am regăsit și am reluat povestea de dragoste de unde o lăsasem. Și chiar dacă certurile nu mai sunt atât de cutremurătoare, pasiunea încă se simte și atunci când ne supărăm. Ne amintim cu zâmbetul pe buze cum am reușit să zgâlțâim pământul dar avem grijă să nu se repete incidentul.

Acum țipăm mai puțin și ascultăm mai mult. Și chiar dacă am rămas aceleași firi orgolioase, am învățat să mai lăsăm de la noi și avem grijă să evoluăm, nu să ne afundăm în supărări și probleme.

Sursa foto: quotesgram.com

November 15, 2016

Cearta care a cutremurat pământul

Când două firi orgolioase intră în conflict, se zguduie pământul! La propriu… Nu e o metaforă, nu citez din cărți. E pură realitate! Să vă povestesc […]
November 14, 2016

Normalitatea unei relaţii

Dacă mă întreabă cineva ce e normal într-o relaţie nu am un răspuns. Am învăţat în facultate că normalitatea este dată doar de cei doi care […]
November 14, 2016

Gustul sărat

Te iubesc ca sarea în bucate. Da? Bine, dacă spui tu, așa o fi. O figură de stil mai sugestivă nu putea găsi și Ispirescu? Era […]
October 31, 2016
barba

Barba – de la neglijență la virilitate

Barba. Acest element care a devenit mai mult decât un accesoriu. Barba, această extensie a ființei umane. Vorbim, evident, de barba bărbaților, că doar în cazul […]