De cele mai multe ori, auzim afirmații cum că femeile sunt greu de înțeles. Nu neg absolut deloc astfel de afirmații, însă consider că trebuie să aducem în discuție și minunata lume a bărbaților. Pentru că suntem atât de diferiți, avem așteptări și percepții atât de diferite, încât ajungem de cele mai multe ori să presupunem lucruri închipuite și, evident, să avem neînțelegeri. Și atât de tare ne-am mai dori câteodată să putem să ne punem în pantofii lor…

Am fost crescuți de mici cu tipologii. Am știut dintotdeauna că fetițele poartă roz sau roșu, iar băiețeii e musai să se îmbrace în albastru. Fetele se joacă cu păpușile, iar băieții cu mașinile. Fetițele au părul lung, iar băiețeii au părul scurt. Fetele poartă fustă, iar băieții pantaloni. Fetele așteaptă, iar băieții fac întotdeauna primul pas. Nu mai zic, că le știți cu siguranță pe toate!

Eu una am fost fascinată dintotdeauna de observarea și analizarea sexului opus. De la tipul rebel, cu barbă și geacă de piele, până la tipul elegant, îmbrăcat la costum impecabil și încălțat cu pantofi eleganți pentru bărbați, toți sunt studii de caz greu de descifrat. Și mă întreb dacă dificultatea aceasta de a-i înțelege pe bărbați vine din tiparele cu care am fost crescuți sau, pur și simplu, suntem mult prea diferiți unii de alții.

Cea mai de neînțeles treabă pentru mine la capitolul bărbați este capacitatea lor de a nu se gândi la… nimic! Pur și simplu este peste putința mea de a înțelege cum o ființă vie cu creier poate să stea trează, fără să se gândească la ceva anume. Eu, cea care am 15 tab-uri deschise în minte și îmi întorc motorașele până și noaptea ar trebui să înțeleg partea masculină care… nu se gândește la nimic în unele momente. Și credeți-mă, sunt extrem de tolerantă și empatică de felul meu. Înțeleg, accept și nu judec oamenii diferiți de mine, fie că vorbim de religie, etnie, rasă etc. Însă, când e vorba de bărbați, lucrurile se schimbă. Ceva mai mult chiar!

Ce-i drept, am invidiat dintotdeauna lejeritatea cu care bărbații abordează lucrurile, indiferent de natura lor. De la aruncatul câtorva haine pe ei și la arătatul sclipitor, până la calmul pe care îl au atunci când apar anumite probleme, iar tu simți că o iei razna.

Și în astfel de momente începi să te întrebi dacă este posibil să nu se gândască la nimic, sau doar afirmă lucrul ăsta, pentru a-și păstra înfățișarea de masculinitate și de încredere… Oare cum e?

Foto: theidelman.com

December 6, 2016
pantofii

În mintea și-n pantofii lor…

De cele mai multe ori, auzim afirmații cum că femeile sunt greu de înțeles. Nu neg absolut deloc astfel de afirmații, însă consider că trebuie să […]
December 5, 2016

După 50 de ani

Mă sperie numai gândul de a ajunge la vârsta de 50 de ani. Despre cât de mult mă intimidează gândul de a ajunge la aniversarea de […]
November 18, 2016

Grijile cele de toate zilele

Până acum 3 ani, foarte rar îmi făceam griji. Stresul era mai mereu la cote minime, nu pentru că aş fi fost nesimţită sau pentru că […]
November 15, 2016

Cearta care a cutremurat pământul

Când două firi orgolioase intră în conflict, se zguduie pământul! La propriu… Nu e o metaforă, nu citez din cărți. E pură realitate! Să vă povestesc […]