După obiceiul bine stabilit de generația noastră, de abia am terminat de aruncat câteva fotografii de la nuntă pe Facebook. Nu-mi pot lua ochii de la ele și nu pentru că sunt narcisistă, deși petrec destul timp la oglindă, ci pentru că nu reușesc să mă regăsesc în acel moment. Atât de repede a trecut totul, încât deja au trecut două săptămâni de la marele moment, iar eu mă simt…  la fel, cel mult nițel amețită de la schimbarea de nume.

Prima întrebare pe care o veți auzi inevitabil după ce spuneți DA și semnați documentul, este: cum e acum când ești căsătorită? Sper să nu se supere nimeni pe mine, dar e cea mai stupidă întrebare pe care o poate cineva adresa unei tinere mirese care are buchetul într-o mână și certificatul pe care nu s-a uscat cerneala, în cealaltă.

Nici nu te dezmeticești bine din vălmășeala, plăcută pe alocuri, stresantă pe de altă parte, a organizării unui astfel de eveniment, că oameni de-o parte și de alta a baricadei, adică căsătoriții și necăsătoriții tabără pe tine și întreabă: cum e acum?

Cum să fie? La fel! Acesta a fost răspunsul meu invariabil lansat în stânga și în dreapta. Nu pot să confirm nici eterna fericire sau nefericire pe care o au în minte necăsătoriții, după caz, nu pot nici să mă schimb într-o clipită și să devin mâna dreaptă a capului familiei aka soțului, așa cum se așteaptă căsătoriții.

Universul nostru este același, din fericire, o hârtie și un ceremonial religios nu au schimbat nimic fundamental, dimpotrivă suntem aceeași eu și el. Eu personal nu mă consider nici de o parte, nici de cealaltă a baricadei și nu cred că ar trebui să existe cele două tabere, pro-marriage și anti-marriage, credeți-mă am auzit argumentele ambelor. Un cuplu de oameni care se iubesc, orice cuplu, de oriunde ar fi ei, ar trebui să facă exact ceea ce-i face pe ei să se simtă bine și confortabil, ori de o parte, ori de cealaltă.

Dragostea nu durează nici trei ani, nici trei luni, durează atât cât vrea fiecare dintre noi, cu sau fără acte. Cu atât mai mult întrebarea „cum e acum?” nu are ce să caute acolo. Este același lucru ca la majorate, dacă stăm bine să ne gândim. Fiecare dintre noi și toată lumea din jurul nostru se așteaptă ca peste noapte să simțim diferit la 18 față de 17.

Hey people! Am o veste pentru voi: schimbările, oricare ar fi acestea, nu se produc peste noapte, așa că, le fac o invitație tuturor celor care m-au chestionat acum, să o facă și peste zece ani. Sper în același timp ca eu să mă pot simți la fel de tânără mireasă ca acum și să le pot răspunde invariabil: la fel!

Ceva mai devreme, astăzi, eram în mașină alături de el, așteptând pe cineva, când l-am întrebat brusc: îți dai seama? Suntem căsătoriți! După care i-am pus și lui invariabila întrebare: cum te simți? El mi-a răspuns sec: la fel!

Iar acum stau și mă uit printre fotografiile de la nuntă și încerc să-mi aduc aminte dacă mă strângea rochia și dacă rujul nașei era waterproof, aș vrea să-mi cumpăr și eu unul!

Foto: magicalday.com

September 22, 2014

Cum e să fii… căsătorită?

După obiceiul bine stabilit de generația noastră, de abia am terminat de aruncat câteva fotografii de la nuntă pe Facebook. Nu-mi pot lua ochii de la […]
September 16, 2014

Prietenia nu are legătură cu iubirea

Am auzit deseori că în cuplu cei doi sunt prieteni mai întâi de toate. Am simțit că așa e normal de-a lungul timpului și am crezut […]
June 17, 2014

Regulile nescrise ale femeilor

Cred foarte mult în individualitate și în particularitățile care ne fac diferiți. Tocmai faptul că suntem altfel ne face să fim complementari. În schimb, dacă stai […]
June 6, 2014

Vor femeile să fie salvate?

Curios sau nu, mă uitam zilele trecute la Iron Man 3. Într-una din scenele de la final ea este salvată de eroul națiunii (cum altfel!) și […]