Cafeaua e o poveste. A mea a început devreme, tare devreme. La fel ca multe alte povești din viața mea – am fost un copil precoce. Dar asta e altă discuție.

Aveam mai puțin de 7 anișori (țin minte că încă nu mergeam la școală) și îmi plăcea la nebunie viața adulților. Nimic nou până aici, toți copiii găsesc atractivă viața oamenilor mari. Doar că eu îi imitam cu orice prindeam și cafeaua mi se părea cea mai interesantă activitate, deși un obicei nesănătos pentru vârsta mea. Deja mă imaginam domnișoară cu o cafea în față și neapărat cu o țigară. Îmi plăcea la nebunie compania șefului mamei mele. Făcea cei mai buni cartofi prăjiți din lume – încă nu am găsit pe cineva care să îl egaleze la acest capitol – și mă trata ca pe un om matur. Discutam despre viață și turuiam ca o moară stricată, la cafea. Uneori mă întreb cumde mă suporta. Am băut cafeaua împreună, până într-o zi. Ziua în care mama a descoperit și m-a servit cu o cafea luuuungă, mai mult apă. I-am spus atât: ”Hoațo!”, am zâmbit și nu am mai băut cafea aproape 20 de ani. Să ne înțelegem, eram hotărâtă.

O perioadă lungă mi se făcea rău doar de la miros. În perioada facultății am cochetat cu ea în ideea de a găsi o soluție pentru somnul care îmi dădea târcoale în nopțile de sesiune, care era musai să fie albe. Dar nu s-a legat nimic. Incompatibilitate totală.

Și după 20 de ani a apărut el, o poveste în poveste. M-a invitat la o cafea și nu am avut curaj să îi spun că eu nu beau. Aș fi riscat să îl ia ca pe un refuz amabil și era departe de mine intenția. Am avut emoții mari. Nu știu de ce, dacă era prezența lui sau gândul că efectul cafelei asupra corpului meu e aproape devastator – agitație, durere de cap, tremur. Surpriză totală: cafeaua a făcut minuni, ne-am descoperit, m-am descoperit, a devenit un obicei. Ne începem weekend-urile cu o cafea. Ce gust! Aproape imposibil de descris, dar inconfundabil. L-am regăsit în începutul de zi cu fetele de la birou, în duminicile cu prietena mea, în zilele de vacanță (îi putem spune și sărbătoare) cu tata și în ziua înghețată de decembrie așteptând cu sis să deschidă nenea la vulcanizare. E o dependență dulce – de cafea sau de ei?

Sursa foto: https://clockadoodledoo.co.uk/

February 22, 2016

Cafeaua și povestea noastră

Cafeaua e o poveste. A mea a început devreme, tare devreme. La fel ca multe alte povești din viața mea – am fost un copil precoce. […]
February 15, 2016
carte-in-pat

Azi citesc

Au trecut câteva săptămâni de când am intrat în concediul prenatal și pot spune că m-am bucurat de aceste zile pentru a face o parte dintre […]
February 8, 2016
wish jar

Azi meditez

În ultima vreme s-au produs foarte multe schimbări în viața mea și, deși perioada Revelionului ne oferă unora dintre noi răgazul de a medita la ceea […]
January 18, 2016
unde mananca vegetarienii in Iasi

Unde mananca vegetarienii in oras?

Îţi povesteam acum ceva timp că sunt vegetariană. Ei bine, ca orice vegetarian mă tratez cu vegetale. Sunt genul de vegetarian junk. Frigiderul îmi este de […]