Fix acum 12 ani am fost la un training de diversitate culturală, toleranță și drepturile omului în Londra. Organizatorii ne-au spus dinainte că e un proiect de tineret, așa că vom sta timp de două săptămâni într-un cămin studențesc. Am cam strâmbat un pic din nas, gândindu-mă la căminele noastre studențești și la toate condițiile mai puțin plăcute de pe la noi, în care am stat și eu, de altfel. Dar, când am ajuns în complexul cu pricina, am crezut inițial că ne-au dus din greșeală în alt loc. Arăta totul atât de bine, încât ziceai că a venit cineva cu servicii complete de amenajări interioare în campusuri și a refăcut complexul, ca să arate ca un hotel.

Pe bune, chiar arăta a hotel, iar curtea era exact ca în filmele americane, cu multă verdeață și tineri care stăteau relaxați pe iarbă. Deh, pe atunci, la noi încă erau bine înfipte în pământ tăblițele cu „Nu călcați iarba!”, iar verdeață în fața căminelor oricum nu prea era, că dară studenții au de învățat nu de frecat menta, nu? Pardon, iarba!

Și am intrat! În așa-zisul cămin studențesc. Care arăta ca un hotel. Sau ca un showroom nou-nouț de amenajări interioare de dormitoare. Oricum, ceva ce la noi sigur nu era catalogat în categoria „pentru studenți”. Totul era ca-n reviste!

Fiecare student avea camera lui, cu un design interior în dormitor care era făcut exact parcă pentru a stimula creativitatea și relaxarea studentului. Evident, nu erau pereții albi cu care eram noi obișnuiți în țară! Pe lângă toate condițiile excelente de confort pe care le-am văzut și le-am trăit în cele două săptămâni acolo, piesa de rezistență a fost momentul în care m-am trezit cu femeia de serviciu la ușă să îmi facă curat în cameră. Bine, să-i zicem „cameristă” în acest caz! Eu văzusem că am pe mâner un semn de ăla ca la hotel cu „Nu deranjați!” și cu „Puteți face curățenie!”, dar am crezut că e pus la mișto, așa ca-ntre tineri. Ce să mai zic de „cantina” lor scoasă parcă dintr-o revistă de amenajări cluburi și cafenele, design interior și alte nișe de astea creative? Ce să mai zic de sălile de curs și de tehnologia din dotare? Repet, era acum 12 ani!

Dar, ce mi-a plăcut cel mai mult acolo, dincolo de condițiile excelente de trai și de studiu pentru studenți, au fost oamenii. Diferiți, unici, relaxați, fiecare pe treaba lui, și totuși extrem de amabili atunci când le solicitai ceva. O educație și o cultură care mie mi-au mers la suflet. Să vă mai zic de muzee, de teatre, de artă? Vă zic doar că am plâns când m-am întors în țară, de se uita toată lumea din avion chiorâș la mine! Nu am mai ajuns de atunci în Londra, dar mi-am promis că o să merg cu Rebeca acolo, când va mai crește puțin, într-o binemeritată vacanță!

Foto: wikipedia.org

July 5, 2017
campus

Amintiri dintr-un altfel de campus studențesc

Fix acum 12 ani am fost la un training de diversitate culturală, toleranță și drepturile omului în Londra. Organizatorii ne-au spus dinainte că e un proiect […]
July 5, 2017
seturi ceai

De ce nu mă (mai) supăr când primesc seturi de ceai cadou?

Primele seturi de ceai cadou pe care le-am primit au fost atunci când am cumpărat casa, adică în jurul vârstei de 30 de ani. Până atunci, […]
July 2, 2017

Viața la casă și peripețiile care vin la pachet

Mi-am dat seama că tocmai am împlinit cinci ani de când ne-am mutat în casa noastră. Stăteam mai înainte în curte și mă uitam în jurul […]
June 30, 2017
demachiere

Cum se împacă lenea și oboseala cu tenul tău pe perioada verii?

Cum a dat un pic mai tare vara, cum a început să crească numărul de căutări pe Google după tratamente faciale în Iași, mai ales cele […]