Viața trece, oamenii se schimbă, orașele se dezvoltă. E normal să fie așa, la fel cum e normal să le conștientizăm atunci când le privim din afară. Când vin oameni din afara Iașului la noi tot timpul aud vorba asta: „Ce multe s-au schimbat pe aici!”. Eu nu le observ așa, pentru că sunt aici tot timpul și mi se pare firesc să se întâmple lucruri. E firesc să se construiască clădiri de birouri, câte un ansamblu rezidențial sau câte un cartier, spații de joacă și centre comerciale. Bineînțeles, atât timp cât nu sunt mai multe ca spațiile verzi și sunt construite în zone unde este nevoie de ele. E ca la copilul mic pe care mama îl vede în fiecare zi și nu își dă seama cât a crescut până nu vine cineva din afara familiei în vizită și remarcă acest lucru. Lucrurile se întâmplă în jurul nostru și le observăm de abia când ni le spune cineva.

Peste o săptămână, merg la București pentru câteva zile. Voi sta la o prietenă, în Vatra Luminoasă. Tot timpul când merg la București, mă uit pe Google Maps să văd care sunt și cât durează traseele de acolo de unde voi sta până unde voi merge cu treburi prin București. Și de fiecare dată când mă uit, mai descopăr că s-a construit vreun ansamblu rezidențial sau niște apartamente noi în București. Ce să mai zic de magazine și alte clădiri comerciale? Și ce să mai zic de momentul în care chiar ajung la București și le văd cu ochii mei?

La nici 3 km de unde voi locui luna aceasta în București, am aflat că s-a construit un nou cartier rezidențial Nusco Citta, un ansamblu cu de toate în jurul lui. Și adevărul e că suntem atât de puși pe repede-înainte, încât căutăm tot timpul să aducem cât mai aproape tot ce avem nevoie, de la grădiniță și parc pentru ăla micu`, până la restaurante și centre comerciale pentru adulți. Bine, la ce trafic și la ce distanțe sunt în București, cred și eu că fiecare își dorește să aibă totul la ușă, fără să fie nevoit să conducă o oră prin oraș pentru a-și lua o pâine sau, mai rău, pentru a ajunge la spital.

Probabil de asta fac toți ochii mari când aud că eu am preferat să locuiesc într-o zonă retrasă a Iașului, într-un spațiu plin de verdeață, unde aud păsărelele, broaștele și greierii și unde mă bucur de liniște, departe de agitația orașului. Dar, ghici ce! La doi kilometri de mine s-a construit deja un ditamai ansamblu rezidențial cu multe case și multe apartamente noi, în care lumea s-a mutat deja. Recent, la mai puțin de un kilometru de casa mea, dezvoltatorii au început să taseze pământul și să pregătească terenul pentru o nouă construcție, cel mai probabil, un nou cartier rezidențial. Eu sper doar să nu-mi ia tot verdele meu, dătător de energie pozitivă în fiecare zi!

Eu înțeleg nevoia construirii de case, mai ales de complex sau cartier rezidențial, dar, până acum, aici sunt doar blocuri și case așezate în câmp. Poate nu înțeleg eu prea bine cum vine treaba asta cu cartierul rezidențial sau poate dezvoltatorii de aici au preluat doar pe jumătate ideile altora sau poate vor face restul undeva, în viitor, dar mi se pare că e fix ca-n vorba aia cu lucrurile făcute de mântuială, doar să fie făcute, pentru un ban în plus.

Foto: usualhouse.com

July 7, 2017
cartier rezidential

Ce are în plus un cartier rezidențial?

Viața trece, oamenii se schimbă, orașele se dezvoltă. E normal să fie așa, la fel cum e normal să le conștientizăm atunci când le privim din […]
July 5, 2017
campus

Amintiri dintr-un altfel de campus studențesc

Fix acum 12 ani am fost la un training de diversitate culturală, toleranță și drepturile omului în Londra. Organizatorii ne-au spus dinainte că e un proiect […]
July 5, 2017
seturi ceai

De ce nu mă (mai) supăr când primesc seturi de ceai cadou?

Primele seturi de ceai cadou pe care le-am primit au fost atunci când am cumpărat casa, adică în jurul vârstei de 30 de ani. Până atunci, […]
July 2, 2017

Viața la casă și peripețiile care vin la pachet

Mi-am dat seama că tocmai am împlinit cinci ani de când ne-am mutat în casa noastră. Stăteam mai înainte în curte și mă uitam în jurul […]