Mărturisesc că nu prea știam despre ce să scriu: în ultimul timp am învățat lucruri faine, dar care nu m-au ajutat prea mult să trec peste stresul zilnic. Dar poate m-au învățat mai multe despre lume, pentru că mereu învățăm ceva nou.

Încă nu înțeleg de ce le spunem copiilor că lumea și persoanele se schimbă, pentru că practic nu se schimbă vreodată, comportamentul de la 7 ani este la fel și la 37 ani. Că poate fi îmbunătățit (cu ajutorul inteligenței emoționale), însă doar dacă ne dorim asta, este altceva.

Să începem cu orgoliul. Părinții încep să compare “calitățile” și abilitățile copiilor încă de când aceștia sunt mici. “Cum, copilul lui X știe să spună poezii la 3 ani și al meu nu? Da’ ce , al meu e mai prost?” sau “X-ulescu știe cuvinte în germană și al meu încă se joacă cu Lego “.  Dar ne gândim vreodată că poate această joacă îl va ajuta mai târziu să devină un excelent matematician?

Sau ne gândim că felul în care ne comportăm va fi sesizat și copiat de copii? Asta înseamnă racordarea părinte-copil. Și nu o spun eu, o spune Daniel Goleman, psiholog, jurnalist și cercetător în domeniul psihologiei clinice și științelor comportamentale.

Dar nu  voi continua cu analiza relației părinte-copil, mai ales că nu sunt părinte (încă).

Să trecem la școală și deci la societate. În general, aici învățăm să repetăm mecanic, să acceptăm ceva gândit de alții și acceptat ca valabil de alții în locul nostru, fără a pune prea multe întrebări, fără a provoca sau a ne provoca gândirea. Iar atunci când reușim să ne facem cunoscută părerea, ni se servește celebrul răspuns “Nu știi ce a vrut să spună poetul”. Dar tu, dascălul, știi? Sau ai convocat spiritul poetului și l-ai întrebat ce voia să spună în poem? Asta dacă vorbim de clasici. Dacă vorbim de contemporani și te știi cu poetul, de ce nu ești critic literar?

Tot în școală suntem învățați că notele oglindesc inteligența sau că arată cum ne vom descurca în viață. GREȘIT. Niciodată un angajator nu va spune “Să-i cerem părerea lui Y, înțeleg că a fost olimpic la fizică în liceu / a absolvit cu media 9,50.” Practic, notele nu prea ajută cu ceva, decât poate la umflatul în pene și așadar la creșterea orgoliului. Notele nu ne șlefuiesc, nu ne modelează modul de a gândi, de a acționa, de a schimba sau îmbunătăți ceva.

Ce ne ajută în viață este modul în care ne descurcăm în diverse situații, cum facem față și ce învățăm inclusiv din eșecuri.  Cum învățăm sau dacă învățăm să lucrăm în echipă, să vedem rezultale și nu concurența.

Orgoliul este un cancer al sufletului: devorează posibilitatea iubirii, sau a fericirii (auto-mulțumirii) sau chiar a bunului simț. – C. S. Lewis

Atenție, nu mă refer la a nu fi mulțumit de reușite, de confirmări ale deciziilor tale, de REZULTATE. Nu mă refer la a fi mulțumit de ceea ce ai făcut, la a avea o stimă bună despre tine însăți/însuți. Mă refer la a nu te crede buricul, de a nu deveni obsedat de control, a nu uita să vezi rezultatul ci doar concurența, de a nu uita să respecți, să comunici și să fi empatic. Când în locul tău vorbește orgoliul sau ciuda, vei sfârși prin a îndepărta pe toți din jurul tău, a fi nefericit și a răni pe ceilalți.

Ideea este să ai și să menții un echilibru.

Închei cu cele două citate de mai jos, care sper să ajute nu doar la a înțelege mai bine lumea ci și la a ne înțelege pe noi:

Inima omului e largă, de ce unii și-o poartă strâmtă și plină de ură? – Marin Preda

Fă ceea ce simți că este bine, pentru că oricum vei fi criticat. – Eleanor Roosevelt

Ca să te schimbi, să te dezvolți, să te transformi, să devii zburător e un efort adevărat. E mai confortabil, mai călduț să te târâi cu burta pe pământ și să te faci că din când în când vrei să zbori. – Florin Colceag

bucurie

November 8, 2016

Orgoliul se învață acasă și în societate

Mărturisesc că nu prea știam despre ce să scriu: în ultimul timp am învățat lucruri faine, dar care nu m-au ajutat prea mult să trec peste […]
November 4, 2016

Porția de dragoste de la 5 la 7

Nu, nu este vorba despre vreo telenovelă sau un serial pe care îl urmăresc în acest interval orar. Este un film foarte simpatic, o combinație reușită […]
October 24, 2016

Cine a hotărât soarta părului întins?

Noi, femeile, avem un talent desăvârșit în a vrea lucruri, fără să știm exact ce vrem! Nu încercați să faceți pe amazoanele care se autointitulează femei […]
October 12, 2016

Tu ce alegi să fii?

Am devenit mamă la vârsta de 23 de ani. Când mi-am văzut băiatul pentru prima oară, am trăit nu numai un șoc, dar și un prim […]