Astăzi, citind un articol în care se spunea că niște privitori au fost deranjați de scenele de sex dintr-un film numit Nymphomaniac (d’oh), mi-am amintit de o plăcere mai tînără de-a mea: Domnul Tinto Brass. Un regizor pe care l-am descoperit acum ceva vreme și pe care l-am văzut pe nerăsuflate, cu o foarte mare plăcere. Recunosc că pînă să îl cunosc mai bine pe dumnealui aș fi avut, probabil, aceeași reacție ca personajele înspăimîntate de îndrăzneală și de lipsă de pudoare. Iar povestea relației noastre pornește de la o banală discuție cu un amic cinefil pasionat de (așa cum îmi place mie să le numesc) “dubioșenii”. În încercarea de a-mi demonstra că există filme erotice cu subiecte foarte plăcute, ba chiar aproape de artă, a scos asul din mînecă și m-a provocat să văd (așa cum îi place lui să le numească) “un porno finuț, ca pentru o domnișoară”: L’uomo che guarda. Convinsă că mă voi scârbi de atîtea scene prost jucate și că nu voi găsi nici un răsfăț cinefil în toată această experiență am amînat vizionarea mai bine de un an. Pînă cînd, într-o seară, am observat cu stupoare că văzusem tot din lista mea ținută bine pe partiția D, mai puțin recomandarea erotică. Și cu promisiunea de a închide și de a șterge filmul la primul semn de prostie regizorală, m-am așezat în scaun, am scos agenda și un pix (vă voi povesti odată cum scriu recenzii din spatele monitorului) și am apăsat, cam îndoielnic, play. Și m-am oprit din vizionat vreo doi ani mai tîrziu, cînd reușisem să epuizez tot ce se găsea regizat de maestrul filmelor erotice italiene.

tonto1

Plăcerea pe care o provoacă aceste filme, spre deosebire de cele porno pe care le găsim la trei clickuri distanță de noi, pe toate gardurile Internetului, este una cu adevărat cinefilă. Regizorul reușește să creeze imagini puternice și sexuale, înglobate într-un decor foarte bine controlat, fără să jeneze sau să sperie ochiul. Iar în centrul tuturor filmelor sale există cîte o femeie fatală, un trup iubit cu pasiune și venerat cu experiențe sexuale deosebite. Frumusețea este o piesă centrală, aproape ca o obsesie în opera lui Tinto Brass iar formele sunt frumos încadrate de lenjerii și gesturi languroase. Astfel, actul sexual devine o artă. Explicit, dar nu supărător și fals, se strecoară pe sub pielea privitorului și are darul de a naște fantezii.

large_salon_kitty_blu-ray_8

Moliciunea subiectului descris mai sus mă face să vă recomand cu un mare entuziasm acest univers erotic. Dacă doriți să explorați o sexualitate cinefilă aparte, din care să vă inspirați și în care să vă scăldați, încercați Tinto Brass. Pentru o experiență completă începeți cu Monella, continuați cu Paprika și cu Cosi fan tutte, apoi cu L’uomo che guarda și încheiați cu Salon Kitty. Dacă vă molipsiți de acest virus și doriți să treceți în etapa savurării “dubioșeniilor” vă poftesc cu mare drag să vă încumetați la Caligola, un film cult (unii oameni care mă supără foarte tare spun că este doar un pornoșag cu pretenții) care îmbină istoria cu sexualitatea și împinge limita anduranței privitorului. Apoi putem trece împreună la Pier Paolo Pasolini, dar numai după ce v-ați călit bine și după ce veți fi descoperit că dragostea are întotdeauna o latură întunecată, care se poate întîmpla să fie chiar plăcerea carnală. Dar despre experiențe mai aprofundate pe acet tărîm, în episoadele de urmează…

caligola

March 28, 2014

Sex în filme: Ce spui de un porno finuț?

Astăzi, citind un articol în care se spunea că niște privitori au fost deranjați de scenele de sex dintr-un film numit Nymphomaniac (d’oh), mi-am amintit de […]
March 27, 2014

Cum să te pregătești pentru atunci când nu vrei să ajungi la medic

Să fim serioși, meseria mea nu e prea iubită. Nimeni nu vrea să ajungă la medic. Dar nah, buba lovește și ne facem o programare cuminți […]
March 26, 2014

Azi mănânc sănătos

Să fim serioși, mâncatul sănătos este pentru puține persoane un răsfăț. Majoritatea persoanelor pe care le cunosc consideră că, dimpotrivă, să mănânci total nesănătos este un […]
March 26, 2014

Aeroportul Iași, sau cum să visezi cu ochii deschiși

Pistă de 2000 de metri, de 2400 de metri, cine dă mai mult? Se aude acolo, în spate, glasul lui Fenechiu, de când era ministrul transporturilor? […]