M-am oprit de 10 minute în faţa lui şi încă îl privesc fără să mă satur să îl admir … asta mi se întâmplă de 4 ani de fiecare dată când îl văd. Aşa s-a întâmplat şi azi, prima zi de plimbare după ce m-am reîntors în Iaşi, când am ajuns la Palatul Culturii. E locul meu preferat din oraş şi punctul din care îmi încep plimbarea care îmi dă atâta energie şi îmi aminteşte de atâtea lucruri frumoase.

Vara asta mi-a fost dor de Iaşi ca şi cum mi-ar fi dor de un vechi prieten pe care nu l-am mai văzut de mult timp, un prieten cu care am împărţit şi bune şi rele, care mă cunoşte şi care simte dacă sunt fericită sau tristă fără să îi spun.

După ce am reuşit să mă dezmeticesc am pornit cu zâmbetul pe buze pe Ştefan cel Mare amintindu-mi de aglomeraţia de fiecare duminică de pe bulevard, de micul târg de tablouri din faţa Teatrului Naţional. Am ajuns în Piaţa Unirii unde porumbeii se îmbulzeau în faţa unor puşti care le aruncau seminţe. În două minute toţi au zburat speriaţi de copiii care voiau să îi prindă acoperind cerul. Am zâmbit şi am plecat mai departe.

Pe Lăpuşneanu se fac pregătiri pentru târgul de antichităţi. Mi-am cumpărat „Micul prinţ” de la atincariat. Cât am căutat cartea asta! Am ajuns în fundaţie şi iau un 1. Tramvaiul o porneşte leneş. Vreau să ajung în Tătăraşi. Îmi amintesc de primul drum în Tătăraşi şi de vocea prietenului care îmi spunea la telefon „ai luat aiurea tramvaiul, cu un 13 ajungi la mine”. Nu e nimic, îmi spun acum. Ajung astfel şi în Tudor să văd cât de agitat e anul ăsta.

Şi în cele din urmă ajung şi în Tătăraşi pe Esplanada Oancea. Aici sunt blocurile pictate din Iaşi care mă înveselesc şi îmi dau de înţeles că ieşenii au poftă de viaţă. Cobor pe jos pe scurtături învăţate cu prietenii după plimbări nocturne până în Tudor. Cu un 43 barat fug până în Nicolina unde la un pahar de vin stau de vorbă cu o prietenă. Stă aici în chirie.

Mergem la Mănăstirea Frumoasa, atăt de veche şi ascunsă. Mă linişteşte şi rezistenţa ei îmi dă încredere în mine. Se întunecă, dar nu sunt obosită şi în plus mai sunt câteva locuri pe care vreau să le revăd. Îmi ghiceşte gândurile şi urcându-se la volan plecăm „la releu” pe Bucium. Iaşul în mii de luminiţe! „Uite Palatul Culturii şi acolo punctul ăla roşu e Hotel Unirea”. Şi pentru că e aşa târziu mă duce până în Copou. În parc am adunat evident castane, ca la orice început de toamnă.

Mă aşteaptă camera mea de cămin. Mă uit la teneşi … încă nu sunt prăfuiţi de atâta drum. Mâine tot cu ei mă voi încălţa. Dacă stau bine şi mă găndesc mai sunt câteva locuri în care trebuie să merg.

Iubesc Iaşul pentru că mă scoate la plimbare, are poftă de viaţa, mă amuză, îmi dă încredere în mine, mă face să visez şi să îmi doresc să cunosc şi să învăţ mai multe, mă face să mă simt bine în pielea mea.

October 4, 2010

Iaşi … my love!

M-am oprit de 10 minute în faţa lui şi încă îl privesc fără să mă satur să îl admir … asta mi se întâmplă de 4 […]
September 30, 2010

Cu sau fără sutien?

Nu ştiu la voi cum e fetelor dar eu nu îmi pun des acestă întrebare, aş putea spune că nu mi-o pun chiar deloc. Motivul e […]
September 17, 2010

Casă dulce casă … camera mea de cămin

„Casă dulce casă … camera mea de cămin” este gândul de început şi a acestui an universitar, ca de altfel de 4 ani încoace. Să nu […]
September 16, 2010

A fi sau a nu fi studentă … şi la 50 de ani!

„Eu nu le înţeleg pe unele care la 50 de ani mai fac facultate! Parcă nu au ce face acasă … am şi eu nişte colege […]