De când am înțeles cum funcționează iubirea, sunt terifiată de „perioada oarbă”. Perioada aia de început când creierul este atât de inundat de hormonii pasiunii, încât e pur și simplu idiot. Râdeam cu o prietenă că dacă ne-ar pune cineva într-o cameră cu 100 de băieți, l-am alege pe cel mai infirm emoțional, pe cel mai bădăran, pe cel mai proiect dintre toate proiectele. Și ne minunam de ce. De amigdală și estrogen și compatibilitate imună de aia. Și l-am lua pe acel băiat complet nepotrivit și i-am ridica un piedestal aurit și, timp de două luni, (sau în cazuri nefericite mai mult) am crede că e rupt din rai, că e un zeu coborât în brațele noastre de biete muritoare.

Și apoi venea momentul acela, când ceața hormonilor dispărea și vedeam omul clar în fața ochilor și-mi dădeam o palmă cosmică peste frunte. După ce am trecut de vreo două ori prin dezamăgirea post-perioadă oarbă, mi s-o făcut frică de ea.

Dar nu știam cum să o evit.

După ceva meditație, am zis că în primul rând nu e de ajuns să-l văd din colțul opus al camerei și să mi se taie picioarele. Nu mai am încredere în fluturașii din stomac, disprețuiesc palmele umede și reneg adrenalina. Trebuie să vorbesc cu el. Trebuie să-mi forțez creierul „rece” să funcționeze.

În al doilea rând, voi pune răul în față. N-ai cum să treci prin perioada oarbă daca începi întrebând „bun și ce e nasol la tine?” Ca un fel de „disclosure”. La prima întâlnire cu actualul prietem am stat vreo opt ore bune discutând de părțile întunecate, de sertarele minții în care nu vrem să intrăm zi de zi, de colțurile prăfuite care nu ar trebui să vadă lumina soarelui niciodată.

Nu în ultimul rând, am să fiu rea. Am să-mi forțez creierul care vrea doar să-l dezmierde și să-l alinte și să-l laude pe al meu Făt Frumos să-l critice. Să-l taxeze. Să-l ironizeze. Vă dați seama că din bătălia asta epică tot ajung să-l ridic pe un piedestal și tot ajung să-l fac să se simtă mai bine decât prevede legea, dar măcar există și niște ghimpi micuți din când în când.

Nu știu dacă planul meu funcționează, nu știu dacă pașii aceștia sunt de ajuns pentru a supraviețui perioadei oarbe, vă voi zice când mai trec câteva luni. Până acum pare să meargă. Îl iubesc nespus, dar îl iubesc în ciuda defectelor lui și nu pentru că nu are defecte.

Sursa foto: deviantart.com, marinshe

April 25, 2013

Fuga de orbire

De când am înțeles cum funcționează iubirea, sunt terifiată de „perioada oarbă”. Perioada aia de început când creierul este atât de inundat de hormonii pasiunii, încât […]
April 25, 2013

Ex-a în preajma ex-ului

Din ciclul „Eu nu sunt astfel și sper să nu fiu niciodată astfel”, astăzi vă sumarizez „Ex-a în preajma ex-ului”. Contextul: cel mai popular pub din […]
April 25, 2013

De vizionat în doi

Când ai un iubit cât de cât romantic, serile de filme văzute împreună sunt nelipsite din program. Alegeţi un teritoriu confortabil pentru amândoi, vă îmbrăcaţi comod, […]
April 25, 2013

Nici prea-prea, nici foarte-foarte!

Aurea mediocritas (spunea Horațiu) – aurită calea de mijloc. E un concept de viață sănătos, spun eu. Pentru că extremele nu fac bine nimănui, așa cum […]