De mică îmi imaginam că într-o zi mă voi căsători, cu un băiat (atunci era băiat :p ) frumos şi înalt, şi că toată ceremonia va fi ori ca în poveşti – o nuntă de prinţesă – ori ca în filme – undeva pe malul mării, la apus, sau într-o grădină, cu un foişor şi scaune albe… ştiţi voi, ca în filme!

După ce-am crescut, a fost o perioadă în care toţi binevoitorii care aveau (şi probabil au încă) părerea lor despre cum ar trebui să-mi trăiesc EU viaţa, mă tot întrebau când mă mărit. Nu ştiu dacă aveau prea mulţi bani şi sperau o invitaţie, dacă voiau să vadă de mă supăr au ba, sau dacă era doar o întrebare pe care “o pune lumea, de la o vârstă” (mare tâmpenie!), dar ajunsese să mă deranjeze. Ca un copil prost şi imatur, începusem să mă concentrez şi eu pe treaba asta cu măritişul, uitând că, de fapt, cel mai important lucru din viaţa mea este persoana alături de care o voi petrece şi nu un contract sau o petrecere cu fast.

Din fericire, încet-încet am început să gândesc şi să-mi dau seama că sunt câteva lucruri pe care NU mi le doresc vreodată, pe care le-aş putea încadra în două categorii:

1. Biserică:

– nu vreau să mă căsătoresc la biserică, să pup mâna vreunui preot sau vreo icoană, pupată de mii de oameni înaintea mea,

nu vreau să fugă dascălul după mine ca să-i dau bani (asta s-a întâmplat pe bune acum 2 ani la o nuntă),

– şi nu vreau să stau în picioare să ascult nişte bazaconii şi să nu mă buşească râsul când aud că “femeia trebuie să fie supusă bărbatului”;

2. Petrecerea de nuntă:

– nu vreau petrecere cu sute de oameni (care să-mi asigure un început financiar în viaţă), din care să cunosc maxim 50 şi doar pe vreo 15 să-i vreau cu adevărat lângă mine,

nu vreau lăutari şi nici comentarii apropo de muzica aleasă, sau, şi mai rău, dedicaţii,

– nu vreau oameni beţi care să mă invite la dans, iar eu să nu-i pot refuza,

– nu vreau să-mi ia careva voalul de pe cap şi să-mi pună batic, în numele tradiţiei,

nu vreau horă în faţa blocului şi firimituri de colac în păr,

– nu vreau să stau să aştept până pleacă şi ultimii petrecăreţi, după o noapte de zbânţuială şi mâncare în cantităţi prosteşti,

– iar cel mai tare vreau să pot pleca oricând, iar invitaţii să continue singuri, dacă au chef!

Concluzia după toate aceste NU-uri este că, dacă m-oi mărita vreodată, nu vreau o nuntă românească, ortodoxă! Asta nu înseamnă că nu mi-ar plăcea să fie totuşi un eveniment drăguţ, de care să-mi aduc aminte cu plăcere peste ani.

Vestea bună pentru mine şi pentru cei care gândesc ca mine, este că de acum există căsătoriile umaniste – ceremonii oferite de Asociaţia Secular-Umanistă din România.

Fiecare ceremonie umanistă este special creată pentru persoanele implicate şi este bazată pe valori umane comune, dar fără elemente religioase. Ceremoniile cuprind o gamă diversă de servicii flexibile care pot fi personalizate şi adaptate după tema stabilită împreună cu cei care solicită un astfel de serviciu. Caracterul ceremoniilor este unul strict simbolic, fără implicaţii legale. Ceremoniile sunt susţinute de oficianţi calificaţi, care pot îndeplini acest rol doar după ce urmează un program intensiv de pregătire”, aflăm de pe site-ul ASUR.

Aşadar e posibil să ai o “cea mai frumoasă zi din viaţa ta” aşa cum vrei, fără constrângeri legate de religie sau tradiţie. E posibil să-ţi alegi oamenii cu care vrei să împărtăşeşti bucuria şi, pentru cele ce visează la rochia albă, e posibil să aibă o nuntă de prinţesă, fără sarmale, taraf şi lăutari!

Acum zi sincer, tu ai opta pentru aşa o nuntă?

Sursa foto: onewed.com

January 31, 2014

Spun DA căsătoriilor umaniste

De mică îmi imaginam că într-o zi mă voi căsători, cu un băiat (atunci era băiat :p ) frumos şi înalt, şi că toată ceremonia va […]
January 31, 2014

Astăzi mă răsfăț cu o carte “special”

Nu cred că există domeniu în care recomandarea să nu funcționeze. Cerem recomandări cunoscuților pentru medic, frizer/coafor, banca cea mai bună cu care colaborează, restaurantul în […]
January 30, 2014

Banii mei. Banii tăi. Banii noștri

În lumea întâlnirilor și a ieșirilor, omul modern continuă să se lupte cu o întrebare importantă: Cine ar trebui să plătească la o întâlnire? Și de […]
January 30, 2014

Meseria aia scârboasă!

Cine nu visează la un birou confortabil, cu un scaun comod în care să stea relaxat în timp ce privește și comentează cu colegul din dreapta […]