Copilăria se ascunde după colț privindu-mă cu ochi mari de caramea. Parcă ar vrea să încingă o v-ați-ascunselea sau o leapșa, dar doruri vechi o fac să se ascundă în bucătărie.

Bucătăria pentru un copil este un fel de laborator misterios de unde printre adieri de vanilie și scorțișoară și câteva manevre știute doar de mame și bunici ies adevărate minuni dulci.

Nu știu de ce, dar amintirile din copilărie au legătură cu gusturi nemaipomenite, mirosuri și îmbrățișări calde. Când zic rețete din copilărie mă gândesc cu drag la sărbătorile de iarnă și la oala în care mama făcea ciocolată de casă, iar noi, trei fete cucuiete stăteam înarmate cu lingurile în mâini și la cel mai mic semn dădeam năvală. Fiecare încerca să prindă cu lingura cât mai multă ciocolată, căci aia turnată în tavă era tăiată, rânduită și împărțită cu grijă. Pe vremea aia copiii nu mâncau ciocolată în fiecare zi iar oferta nu era atât de generoasă. O fi nemaipomenită ciocolata belgiană, dar asta de casă e încărcată cu nucă și cu multe amintiri și vise, e încărcată de aerul de familie și de starea aia lipsită de griji.

Dacă vrei să încerci rețeta pe care eu o fac de peste 20 de ani (fără să te aud că are prea mult zahăr) aveți aici.

Ciocolată era pentru zile mari. Pentru zilele obișnuite, cine nu-și aduce aminte de salamul de biscuiți? Există cineva care nu a făcut salam de biscuiți?

Copil fiind rupeam mărunțel biscuiții aia populari (cam tari ce-i drept), câteva bucățele de rahat, unt, zahăr și cacao și imediat încropeam un desert. Nu tu foc, nu tu coacere, nu tu ingrediente sofisticate, doar puțin elan și vreme de dat la rece.

Salamul de biscuiți a fost desertul la îndemâna mamelor noastre în vremurile în care ingredientele fine lipseau, dar este și la îndemâna mamelor actuale, mai ales acum când se pot face diverse combinații. Mâna sus cine vrea rețeta.

Ei….. dar de prăjitură Televizor ce zici?  Pe la sfârșitul anilor 80, când am descoperit-o, era idealul meu în materie de prăjitură. Zâmbești?… Da, și eu acum. La noi în casă nu se făcea, dar prietena mea mă invita la ea de sărbători…. așa că, Televizorul ăsta are legătură cu prietenii, majorate, primele iubiri și blaturi fine. Hai că am ajuns la adolescență, dar tot niște copii eram.

Ai timp de prăjitureală? Te provoc la un Televizor!

Aș mai putea vorbi de frăgezimea cornulețelor cu untură, de gogoșile pufoase scăldate în zahăr pudră, de nucușoarele cu nucă și șerbet, dar fiecare cu…. copilăria lui. Pe tine cum te răscolește copilăria? Ce rețete magice aveau mamele și bunicile tale, ce mirosuri te duc cu gândul acasă?

February 4, 2014

Rețetele copilăriei nu-mi dau pace!

Copilăria se ascunde după colț privindu-mă cu ochi mari de caramea. Parcă ar vrea să încingă o v-ați-ascunselea sau o leapșa, dar doruri vechi o fac […]
February 4, 2014

Azi sunt pozitivă!

Cu toţii ştim că viaţa e grea, că mereu îţi lipseşte câte ceva, că încă nu ai ajuns să obţii ceea ce vrei… ei bine, azi […]
February 4, 2014

Buena Vista – un continent în inima Moldovei

Tip de mâncare: sud american Localizare: aproape de centrul vechi Preț mediu: 35-50 lei/pers Fumători/nefumători: da/da Rezervări/contact: rezervări pentru mansardă, 0232/242244  Până ieri Buena Vista era […]
February 3, 2014

Tu l-ai lăsa să taie castraveți?

În majoritatea cazurilor, prima reacție când vezi un copil cu un fier de călcat în mână este să i-l iei și să spui ”Nu e voie!” […]