Când eram mică, am fost învăţată bunele maniere. Aşadar am învăţat să-i respect pe cei din jur, sau măcar să afişez o curtoazie pentru cei ce nu merită respectul meu. Am făcut (o vreme măcar) cum au zis părinţii şi bunicii, pentru că ei ştiau ce-i mai bine pentru mine. Chiar dacă nu mi-a convenit, am respectat regulile, chiar şi după ce plecasem de-acasă.

Încet-încet, am început să gândesc eu pentru mine şi să le tot spun celor din jur că trebuie să încerc pe pielea mea, dacă vreau să învăţ cu adevărat ceva. Şi fu grea această muncă de lămurire şi probabil încă nu s-a terminat, dar perseverenţa a dat roade. Şi ai mei au înţeles că nu-s chiar atât de zăludă şi neajutorată precum ar putea crede unii şi că mă responsabilizez cu timpul; recunosc că de cele mai multe ori, mi-a luat ceva timp, dar I’m getting there!

Pot avea grijă de mine şi de mâţă şi pot ţine o casă, fie ea mică sau mare. Ştiu dacă am pâine acasă şi în general am şi ceva de mâncare în frigider. Dacă e vorba de a „face ceea ce trebuie”, oamenii se pot baza pe mine. Deci e bun (din punctul meu de vedere), ai mei au făcut o treabă onorabilă cu mine.

Am ajuns la concluzia că nu sunt şi nu voi fi în căutarea adevărului absolut. Nu mă interesează să-l găsesc şi nici să am dreptate. Vreau doar să fiu cât se poate de fericită şi să pot face bine în jur. Iar singura cale către fericirea mea, este să fiu eu însămi şi să fac ceea ce cred eu de cuviinţă. Să mă preocup mai puţin (sau chiar deloc) de ceea ce cred alţii şi să mă întreb Ce vreau eu? Ce m-ar face pe mine fericită?

Pentru că, până la urmă, eu îmi trăiesc viaţa. Nu trăiesc ai mei în locul meu, nu prietenii vor râde sau vor plânge în locul meu şi în nici un caz societăţii nu-i va păsa de fericirea mea.

Aşadar, de azi, trăiesc pentru mine! Bine, şi un pic pentru pesicile zurlii.

Voi v-aţi întrebat până acum pentru cine trăiţi?

Sursa foto: deviantart.com

February 8, 2014

Pentru cine trăim?

Când eram mică, am fost învăţată bunele maniere. Aşadar am învăţat să-i respect pe cei din jur, sau măcar să afişez o curtoazie pentru cei ce […]
February 7, 2014

Azi citesc un roman de dragoste

O canapea încăpătoare. Sau un pat mare. Sau un fotoliu imperial. Multe perne. Cuibărită bine, acoperită cu o pătură pufoasă, tronând în centru, stă o fată. […]
February 7, 2014

Cum să ai încredere în tine? E PĂCAT, zău!

M-am spovedit o singură dată în viața mea. La rugămintea unei prietene, am tras de sutană un preot și mi-am mărturisit toate păcatele, care le vremea […]
February 6, 2014

Lore sau 50 Shades of Blue

O fată cu ochi albaștri. Un albastru cu cer cenușiu. Un cenușiu cu miezul negru. Un film ca un coșmar din care nu ai mai vrea […]