Există pentru mai multe chestii prima oară, deci gândiți-vă în altă parte, fiindcă daaa, știu unde au făcut neuronii legătura!

Este vorba despre prima oară când am condus, după ce am luat carnetul și înainte de a începe ninsoarea, evident.

După o întreagă aventură în ziua cu examenul pe traseu, de genul ”Nu ai voie să dai examen pe mașina pe care ai făcut școala, fiindcă este înscrisă la o altă firmă (probabil diversele taxe erau mai convenabile pentru patron, folosind acest mic truc), ori te prezinți când firma rezolvă problema, ori dai pe altă mașină care se află aici”; ca să nu mai pierd zilele așteptând, am optat pentru cea din urmă, întâmplare care m-a făcut să-i dau coate polițaiului, fiindcă schimbătorul de viteze era total diferit față de cel cu care eram obișnuită- mai exact, era ca un baros înțepenit, frâna era, probabil, ”în perioada aia a lunii”, aveam picioare din jeleu și respirația ca-nainte de-a intra în sala de nașteri… dar am condus bine, am scăpat!

Proba de foc a fost la câteva zile după, când al meu m-a convins, cu chiu, cu vai, să mă urc la volan, pe un traseu relativ scurt, pentru niște cumpărături de rutină.

De ce probă de foc? Pentru că socoteala din târg(școala de șoferi)…diferă de cea de-acasă. Pentru că mașinuța noastră, din motive considerate practice de al meu, nu este manuală, ci automată.

Stai, nu încuia ușa”, îmi zice, ”caută și tu o frânghie prin casă, ori ceva asemănător”.
De ce? ” întreb uimită.
Păi să te leg la picior, că acum ambreiajul e inexistent și n-aș vrea să ai reflexul de a-l apăsa și de fapt să fie frâna cea pe care pui piciorul și să… ieșim prin parbriz. Înțelegi?

Zis și făcut. A luat lesa de la căței, mi-a legat stângul și-am pornit la drum. În parcarea de la hypermarket, eu, într-un gest foarte natural, deschid portiera și încep procesul dezlegării la picior. Fix în secunda aia, coboară din mașina parcată fix lângă noi, ”copilotul”, un nene la vreo 70 de ani, care se uita insistent la mine ca și cum aș fi sechestrată, iar eu, cu o privire inocentă și un zâmbet, îi spun:

Dumneavoastră n-ați mai fost legat la picior?

M-am abținut să nu râd, și el a zâmbit ștrengărește și a plecat cu îndoiala… sau cu gândul că poate am câțiva pitici care dansează samba prin ”unitatea centrală”.

În altă zi, am fost eu copilotul, fiindcă a condus al meu (așa-mi place să-i zic). Trebuia să mergem să luăm pe cineva și să îl ducem din punctul A în punctul B.

Se urcă omul în spate, mergem un pic și observă lesa, pe care o păstrasem în mașină, pentru orice eventualitate. Foarte încântat, afirmă: ”Ah, ce frumos, aveți un cățel!” și ridică lesa, vrând să ne arate cum și-a dat el seama.

Prietenul meu, amuzat, îi spune: ”Avem și căței, dar asta e pentru prietena mea!

Cred că vă imaginați ce râsete au urmat. I-am povestit omului despre ce este vorba și a înțeles că nu mușc și nici nu am încercat vreodată să fug de-acasă.

Sursa foto: matchfingers.blogspot.ro

February 9, 2014

Prima oară

Există pentru mai multe chestii prima oară, deci gândiți-vă în altă parte, fiindcă daaa, știu unde au făcut neuronii legătura! Este vorba despre prima oară când […]
February 9, 2014

Să-i lași pe alții să ia decizii pentru tine

Este mereu în spatele tău. Câteodată, simți cum te împinge spre diferite situații. Nu e simplu să trăiești cu ea, dar de regulă, oamenii maturi o […]
February 8, 2014

Cum te învață ouăle Kinder ce-i aprecierea

Am fost de curând la o adunare cu prietenii, fiindcă stau aproape de noi și fiindcă fac mancare bună. Au venit destule persoane, fiecare cu al […]
February 8, 2014

Facebook pentru sfinți, morți sau servicii funerare complete

Mărturisesc că prima oară când am văzut o cerere de prietenie de la o mănăstire pe facebook, m-a strâns în spate. Mă tot gândeam și n-am […]