Stau și mă gândesc câteodată că țara asta nu este condusă de corupți, incompetenţi, ignoranţi, ci de oameni pur şi simplu răi, care stau toată ziua și inventează noi modalități de a ne convinge să ne părăsim meleagurile. De la lăcomia BOR-ului, la faptul că marea pietonală a Iașului este ne-mergibilă (=nu poți să mergi), de la managerizarea dezastrului aerian la sistemul de școlarizare, în fiecare zi apare un motiv nou care mă împinge în afara țării proprii.

Cu toate acestea, mi se pare greu să plec de acasă.

În primul rând, mi-e frică. E rău, dar e răul pe care îl cunosc și-l „iubesc”. Sunt în orașul acesta de multă vreme. Familia mea este în acest oraș de multă vreme. Știu cum funcționeză lucrurile. Știu reguli, cutume, oameni. Sincer, mă sperie necesitatea de a aduna iarăși toate aceste informații care aici au venit natural, organic, pe măsură ce am crescut.

Mai mult, am toți pilonii emoționali aici. Chiar dacă bunicul meu de 87 de ani este dispus să se mute oriunde mă mut eu, chiar nu aș dori să-l dezrădăcinez din cartierul lui, unde cunoaște pe toată lumea, de la ultimul boschetar și până la toți proprietarii de câini. Îm plus, am prieteni aici de-o viață. Sunt localuri unde dacă intru mereu găsesc o față cunoscută. Iar experiența de pe Skype nu se compară cu experiența de a sta la aceași masă cu un prieten vechi și a schimba un râset împreună. Dacă se întâmplă vreo belea la două dimineața, are cine să se îmbrace ca la pompieri și să mă ajute.

Și-mi place stilul românesc. Suntem calzi, iubitori, sinceri, creativi și cu umor. Spun asta per global și comparativ cu experiențele din alte țări. Altundeva, pe lângă prieteni noi, colegi noi, trebuie să te adaptezi la o nouă cultură, nouă societate, cu alte reguli și cutume față de cele cu care ai trăit o viață întreagă. Iar dacă aceste diferențe sunt interesante din punctul de vedere al turistului, devin mai complicat de asimilat din punctul de vedere al imigrantului.

Doamne fereste

În al doilea rând, sunt comodă. Aici am casa mea, chiar dacă e mereu praf pentru că se lucrează și nu-s parcuri. Aici am serviciul meu, chiar dacă e prost plătit. Aici deja am un statut, am un trecut, am un punct de unde plec, chiar dacă medicii nu au încă echipamentul, facilitățile și respectul pe care consider eu că le-ar merita. Acolo aș porni-o de la zero.

În al treilea rând, sunt gurmandă. Mâncarea de aici are gust. Și nu este la suprapreț doar pentru că este un fel de pseudo-bio. Am spus că are gust? Da, mâncăm cu mai multe grăsimi față de alte popoare, dar per global dieta sau, mai bine zis, produsele disponibile pe piață sunt sănătoase. Și au gust.

În al treilea rând sunt „ma”-i multe. Ma-rtiră, ma-sochistă, mai cu speranță. Sper că lucrurile vor fi „mai bune”. Sper că românii vor învăța odată cum să valorifice potențialul enorm al României. Sper că voi putea să ajut la crearea acestui „mai bine”. Sper că voi putea profita de valul de „mai bine” realizând poate o afacere de nișă, inexistentă în vestul sălbatic ce e România.

Nu în ultimul rând, detest să fug pe la ghișee. Ca să pleci din țară, trebuie să treci prin ziduri întregi de birocrație, să aduni munți de acte, acreditări, echivalări .

Dacă și voi sunteți într-un fel ce vă leagă de țară, nu ezitați să menționați mai jos.

Surse foto: scfoundation.info, doamnefereste.ro

February 14, 2014

De ce mi se pare greu să plec de acasă

Stau și mă gândesc câteodată că țara asta nu este condusă de corupți, incompetenţi, ignoranţi, ci de oameni pur şi simplu răi, care stau toată ziua […]
February 14, 2014

Sistemul de învățământ românesc (astăzi)

Sunt multe hibele sistemului de învățământ românesc, care, în opinia mea, este într-un regres continuu. Dar consider că rădăcina acestor probleme ține și de ”calitatea“ acestui […]
February 14, 2014

Iarna asta renovez casa!

Nu înţeleg conceptul de curăţenie de primăvară. În fiecare martie-aprilie văd oameni care scutură covoare (le bat până le ies ochii, adică), se agită, dau cu […]
February 13, 2014

Azi merg cu fetele la salonul de manichiură

Orice ar spune și oricine ar spune, mâinile sunt o carte de vizită, atât la femei, cât și la bărbați. Întotdeauna am apreciat niște mâini îngrijite, […]