Sistemul de învățământ de masă românesc ne transformă copiii în niște imbecili! Ăsta este purul adevăr. Ferească Dumnezeu să ai pretenții de la corpul didactic să dezvolte mintea copilului și să insufle siguranță, valori și confort! Cine vrea așa ceva, să plece la privat. Dar, vai, stai, și la privat sunt aceleași probleme, numai că te costă de două-trei ori mai mult.

Cu mulți nervi scriu această postare, însă scriu pentru toate mamele care au trecut sau trec prin ce experiementez eu acum. Copilul meu a fost diagnosticat, la doi ani și șase luni, cu autism infantil. De atunci și până acum, a făcut și face terapie comportamentală aplicată (ABA) cu cei mai buni terapeuți ABA din țară. Nu există informație sau cunoștiință cerută academic sau social pe care el să nu o știe (știe inclusiv alfabetul și să citească pe litere!). A progresat extrem de mult. Acum are doar varii accente autiste pe ici, pe colo. Mai mult pe socializare și atenție. Se comportă ca orice copil tipic inteligent. La vârsta de patru ani și două luni, literalmente, nu există cerință pentru vârsta lui pe care să nu o îndeplinească.

Așa că l-am înscris la grădiniță. La grădiniță de stat. Ca să socializeze. Să fie în ton cu lumea, domne! I-am găsit și însoțitor, ca să fie toată lumea mulțumită. A fost admis la grupa mijlocie. Toate bune și frumoase. Am făcut calculele. Plătesc în continuare și terapie și însoțitor. Și pian, ca să poată lucra mai mult pe atenție. Și înot, ca să se dezvolte armonios. L-am dus peste vară și la cursuri pentru copii tipici avansați, ca să se obișnuiască deja cu stilul de grădiniță. Am spus la înscriere de toate astea. Mi s-a spus că este în regulă – grupa mijlocie va fi pentru el. Apoi, directoarele grădiniței mi l-au devansat la GRUPA MICĂ, fără să mă anunțe de nici un fel! De capul lor. De parcă copilul meu este doar un nume de pus într-o căsuță negru pe alb.

De ce? Pentru ca să vadă dacă face față, dacă este „normal‟. Le-am spus, le-am explicat. Grupa mică este prea mică. Trebuie să stea cu copii de vârsta lui, să învețe de la ei lucruri bune. Am amânat prima zi de grădiniță, pentru ca el să nu facă rău, din greșeală, altor copii, fiindcă dădea semne de răceală. S-a adeverit că nu are nimic. Am vrut, totuși, să fiu om. Abia azi l-am dus la grădiniță.

Și a fost horror! Literalmente, horror! Am încredere în însoțitoarea lui. O cred când spune că nu au făcut nimic. Doar trei cântece. 20 de copii cu vârsta cuprinsă între 3 și 4 ani nu au făcut nimic timp de 6 ore!

Pentru asta să plătesc eu grădinița de stat cu aproape 500 de lei/lună? Pentru ca fiul meu să devină imbecil? Să creadă că școala înseamnă să stai, să nu faci nimic, să te joci dacă vrei sau dacă ai cu cine? Nu mă interesează argumente cum că a fost prima zi, cum că cei mici nu sunt pregătiți.

Dragă doamnă educatoare, ești pusă în poziția de educatoare ca să pregătești copiii. Să le distragi atenția de la nimicuri, să le hrănești imaginația, să-i binedispui cu povești și muzică. Nu să piardă timpul.

Dragi părinți, dacă copilul vostru dă semne de plictiseală, înseamnă că exact așa e. Este plictisit. Școala noastră românească nu face nimic productiv cu ei. Cel puțin școala primară.

Care ar fi soluția când efectiv nu poți să-l dai la școală alternativă, unde costă de te usucă? Voi ce ați face dacă ați fi în locul meu?

 

 

Sursa foto: www.myenglishclub.com

September 14, 2016

De ce urăsc sistemul de învățământ de masă

Sistemul de învățământ de masă românesc ne transformă copiii în niște imbecili! Ăsta este purul adevăr. Ferească Dumnezeu să ai pretenții de la corpul didactic să […]
March 31, 2016

Ca și cum ar mai veni un copil

Am zis noi într-un articol la început de an că în 2016 îi vom lua un câine Rebecăi. Și, după acel articol, nu au încetat să […]
March 30, 2016
scutece

Prietenia unui copil cu scutecele sale

Azi-noapte a fost prima dată când Rebeca ne-a trezit din somn pe la patru dimineața, zicând că vrea să meargă la toaletă. Încă poartă scutece Pampers, […]
March 23, 2016

A fi sau a nu fi educatoare?

Oricât aș lăuda eu meseria de educatoare, în toate textele mele de pe blogul personal și de aici, trebuie să fiu sinceră și să vă mărturisesc că […]