Când ești mamă, ai habar că primii ani, până capătă el / ea / ei deprinderile de a se îngriji singuri, ai de tras! Nu prea cunosc mame cărora să le fie dor de spălatul pe dinți, duș, spălatul pe cap, pe față, urechi și alte cotloane, ștersul la fund, schimbatul și făcutul patului, etc, șamb, tra-la-la. Să amintesc de trezitul de dimineață? Ieșitul afară? Statul la masă? Nooo, altă dată, că acu ți-ai amintit suficient, mulțumesc!
Fac prezentarea prima dată, ca să-ți dai seama care sunt premizele:
Ștefan cel Mare
Andrei cel șturliubatic
Spălatul pe dinți: ritual care începe de 2-3 ori pe zi cu “Hai la spălat pe diiiinți. Azi!!!! Că au trecut cele 5 minute – jumate de oră! Dar hai odatăăăăă!” și este presărat cu “Haaai, nu te mai prosti, freacă dinții, măselele, nu stropi oglinda, ai frecat bine acolo? Închide apa, nu stropi, daaa, te poți spăla cu toate cele 3 paste de dinți, da’ hai odată! Nu vă certați!”
Am zis că nu-i bine să-i ameninț cu stomatologul, cariile și alți dragoni, că ba prinde frică, ba le induc chestii negative care și le vor programa să li se întâmple.
Metode alternative: am lipit poze pe pereți, am căutat aplicații telefonice, jocuri tot pe-acolo și trebuie sa recunosc că la capitolul aplicații ăștia sunt varză! Periuța electrică încă n-am băgat-o, dar vă zic altă dată de ce.
Și am ajuns la ce funcționează acum pentru că am găsit un vinovat, adică pe Domnul Tartru! Metodă ludică adevarată, care îmi aduce aminte faptul că “fără o poveste, nu vei reuși să vinzi nimic!„.
Domnul și cu Doamna Tartru apar în gurile noastre de la amestecul de dulciuri (sau chestii cu zahăr). Și ei își stabilesc, bine-mersi, casele, pe dinți. Sunt atât de mulți (că se înmulțesc foarte repede, în cîteva ore pot umple o guriță de copil), încât, dacă nu îi deranjezi cel puțin la culcare și trezire, încep să sape în smalțul dinților până faci carii. Adică găuri în dinți care se umplu cu tartru și devin dureroase.
Asta e varianta pentru tine. Că lor nu ai sa le zici așa. Ai să începi să te maimuțărești:
D-na și D-nul Tartru, cu glas ca de vrajitoare / dragon / altă orătanie înfiorătoare pe care o poți imita: Vai, dar ce guriță draguță! Ia sa ne stabilim noi azi casa aici, că avem treabă: mulți dinți sănătoși care trebuie atacați! Să ne apucăm de săpat în smalț, oștenii mei.
Dinții: Oooo, vai, iar avem intruși! Trebuie să ne apărăm, ca ne distrug smalțul! Și să cerem ajutorul periuței de diiiinți! Iupi, periuța de dinți ne ajută! Așa, Periuță de dinți, freacă dinții, ca să scăpăm de Domnul Tartru!
Tartrul: O, nu, suntem pierduți!!! Avem o șansă doar dacă nu freacă toți dinții! Da, noi știm să ne ascundem bine printre măsele, în spațiile din spatele dinților și chiar pe limbă!
Dinții: Sunteți pierduți! Doamnă și Domnule Tartru! Periuța de dinți a ajuns peste tot! Iuhuuu! Victorie! În chiuvetă cu voi!
Și evidențiezi faptul că ei vor fi dați în chiuvetă, odată cu spuma de la spălatul pe dinți (ca să scapi defintiv de înghițitul ei și împrăștiatul cu spumă și scuipat în toată baia).
Evident, trebuie să te mainuțărești bine de tot, ca să fie comic. Și să reinventezi mereu. Cât o ține. La mine funcționează perfect de vreo săptămână și am obținut așa:
La tine ce metodă funcționează? Lasă-mi, te rog, idei despre cum se spală al / ai tau / tăi și, dacă găsești folositoare metoda mea, dă-mi și un feedback – ajută pe toată lumea. Mulțumesc!