Sunt foarte puţine lucruri în viaţa aceasta care să mă enerveze. Consider că această stare e doar un reminder constant că nu merită să îţi baţi capul pentru 90% din ceea ce se întâmplă în jurul tău. Mai mult, sunt atât de puţini oameni care mă enervează încât în marea majoritate a timpului mă întreb dacă nu cumva de fapt, trăiesc pe o altă planetă? Motivul însă e atât de simplu că e complicat. Cei care mă enervează au doar menirea, trecătoare dar profundă, de a-mi reaminti că mai am lucruri la mine la care trebuie să lucrez. Spun asta deseori căci mi-a rămas în minte ce spunea un profesor la un curs: omul conţine întreg tabelul lui Mendeleev. Vrei cianură (de potasiu, evident!)? Nicio problema! O ai în tine şi cu împrăștii cu graţie tuturor celor care, inconştient, o cer.

Ei, na! În ciuda acestor mari secrete ale echilibrului interior, m-am dezechilibrat!

Mai mult decât atât, m-am enervat recent pentru a nu știu câta oară!. Da, mă enervează copiii (cu părinţi cu tot!) la terase/baruri/cafenele/restaurante. Nu suport şi nu înţeleg ce caută acolo? De ce la ora 10.00 seara ei nu sunt la culcare? De ce părinţii preferă să îi ţină în locuri în care se bea, se fumează, se vorbeşte tare şi nu seamnă deloc cu locul lor de joacă. De ce eu, om muncitor, după 10 ore de lucru pe zi, nu pot sta într-un loc în care să mănânc şi să beau un pahar de vin fără să aud urlete, să văd copii care aleargă în jurul meu şi părinţi care sub celebra zicală “Ce să-i faci? Aşa sunt copiii!” nu înţeleg că nu e normal şi sănătos să îţi aduci progeniturile acolo.

Cafeneaua chic nu e pentru fetiţa de 4 ani care va vedea că se poartă unghiile false şi cât mai lungi şi la 5 ani îţi va cere să îi faci şi ei aşa. Dacă tot îi aduceţi aici, propun următoarele:

–           Până la 12.00, vă rog să îi ţineţi în cafenea pentru ca mai apoi să îi aduceţi în club, să înveţe de mici cum să îşi facă buzele răţuşcă

–           Dimineaţa, pe la 4.00, arătaţi-le cum tatăl lor agaţă femei la bar

–           După numai 3 ore de somn, puneţi-le ochelari de soare şi ruj roşu şi veniţi din nou cu ei la cafenea să bea apă plată cu lămâie să înveţe că doar aşa se scoate wiskey-ul

–           După amiaza, vă rog să îi duceţi cumpărături, au nevoie de rochii noi sau de ceva roz, cu sclipici și/sau paiete

–           Seara, vă rog să o luaţi de la capăt!

Astfel îi veţi învaţa că, în viaţă, omul munceşte, îşi cultivă inteligenţa constant şi accesul lui la toate resursele universului se face prin creştere, educare şi dezvoltare.

Ei, na! Poate de aceea unii oameni cred că a fi părinte e o etapă trendy în evoluţia socială şi e menirea lor în această lume e să facă asta pentru că așa e chic iar alţii, deşi merită mai mult, încă analizează dacă sunt în stare sau nu.

La Cafenea oricine își poate duce copilul! Prin viață însă… mult prea puțini! 

Sursă foto: Personal

January 26, 2016

Copil fiind, cafenele cutreieram

Sunt foarte puţine lucruri în viaţa aceasta care să mă enerveze. Consider că această stare e doar un reminder constant că nu merită să îţi baţi […]
December 15, 2015

Cum știi ce face bona copilului tău?

Eu sunt una dintre acele mame norocoase care se bucură din plin de sprijin în creșterea copilului. O am pe mama lângă mine, care mă ajută […]
November 28, 2015

Tu știi ce pompă de sân ți se potrivește?

Știm deja toate mamele de pe aici că laptele matern este esențial în dezvoltarea corectă și armonioasă a copilului nostru. Dar ce te faci când alăptarea […]
October 27, 2015

23 de ani mai târziu

Se spune că trebuie să conştientizezi şi să verbalizezi o traumă, ca să începi să te vindeci. Mi-au trebuit 23 de ani ca să pot spune […]