“Trăiesc din tenis, deși urăsc tenisul, îl urăsc cu o patimă întunecată și secretă, și totdeauna l-am urât.”  Andre Agassi

Cum poate un sportiv de top, ca Agassi, câștigător a opt turnee de Grand Șlem ce i-au asigurat poziția de lider în lumea tenisului, celebritatea și siguranţa financiară, să spună asta despre activitatea lui de o viață, despre sursa lui de venit (considerabilă de-a lungul timpului), despre un sport atât de frumos și elegant?

Simplu. În spatele oricărei povești de succes din spatele unui sportiv profesionist stau zeci de ani de muncă,  de renunțări,  de frustrări și neîmpliniri sau împliniri nedorite, urcușuri care te duc pe culmi și coborâri care te doboară, dacă nu ai un psihic bun, probleme diferite de sănătate care îți pun organismul în dificultate atunci când te aștepți mai puțin.

Agassi nu a fost o excepție.  Împins de la spate de un tată dominator și irascibil, care și-a proiectat speranțele proprii de reușită și celebritate în copii (cu frații mai mari ai lui Andre a dat greș,  Andre ar fi fost ultima lui șansă de împlinire), Agassi a fost toată copilăria, adolescența și mare parte din tinerețe un om nefericit și confuz, care nu s-a simțit niciodată confortabil cu realizările sale profesionale.

Etichetat ca un “rebel”, Andre a fost, de fapt, un neînțeles.  Nu a vrut să își dezamăgească părintele, antrenorii, echipa, a mers “with the flow”, cum se spune.

Impecabil pusă în cuvinte, structurată perfect și “săpată”  în sufletul și amintirile lui Agassi de către scriitorul J.R. Moehringer (autor al propriei biografii, “Dulcele bar”, o minunăție literară), povestea vieții lui Agassi ți se dezvăluie într-un stil captivant, uneori plin de umor negru, alteori de emoție și tristețe.

Mărturisesc că am ajuns la “Dulcele bar” la recomandarea profesoarei de storytelling, Liviana Tane, căreia îi mulțumesc, după care am aflat despre “Open”.

Cartea nu m-a dezamăgit.  Am citit-o într-o zi și jumătate pentru că am vrut să cunosc omul din spatele tunsorii “Agassi” (cu chică, dacă vă amintiți), a celui care juca tenis în pantaloni scurți de blugi, a fost căsătorit cu Brooke Shields și, în prezent, cu Stefi Graf.

Personaje reale pline de caracter precum Gil (antrenorul,  prietenul și tatăl surogat), Nick Bolletierri (managerul Academiei de tenis unde a exersat Andre adolescent), fratele Philly, prietenul și managerul lui, Perry, fosta soție Brooke și actuala, Stefi, veșnicul adversar în marile finale, Pete Sampras, toți alcătuiesc un tablou al vieții unui om care a avut puterea să iasă în față,  să facă dezvăluiri uneori șocante, să își lepede măștile cu care a fost obișnuit în industrie și care vrea să facă lumea un loc mai bun.

Mi-a plăcut.  Mult. Vă las un fragment:

“Oamenii întreabă de multe ori cum e această viață în tenis și niciodată nu pot să o descriu. Dar acest cuvânt e cel mai aproape. Mai mult decât orice, e un vârtej care te prinde,  captivant,  îngrozitor, uimitor. Exercită chiar și o vagă forță centrifugă împotriva căreia m-am luptat timp de trei decenii. Acum, culcat pe spate sub stadionul Arthur Ashe, ținând de mână un adversar învins și așteptând să vină cineva să ne ajute, fac singurul lucru pe care îl pot face. Nu mă mai lupt împotriva ei. Doar închid ochii și privesc.”