A doua poveste din această minunată carte se intitulează ”E o frumoasă zi cu ploaie” și o are în centrul atenției pe Helene, o femeie perfecționistă, mereu nemulțumită de absolut tot ceea ce se întâmplă în jurul ei. De mică a fost o obsedată după perfecțiune, fiind atentă la cele mai mici detalii și plângând dacă un coleg îi îndoia cât de puțin vreun colț de carte. A fost singura căreia nu i-a plăcut ”Lacul lebedelor”, iar motivul nu a ținut de interpretarea proastă a balerinelor sau de punerea în scenă efectivă, ci de faptul că tivurile rochiilor balerinelor nu erau egale.

Crescând și căutând mereu perfecțiunea, Helene tot schimbă bărbații care, după numai o săptămână de întâlniri o plictisesc și îi scot în față toate defectele lor. La un moment dat îl întâlnește pe Antoine, un avocat extrem de optimist și plin de energie, care insistă să se întâlnească pentru mai mult timp. Plictisită de toate dezamăgirile avute cu ceilalți bărbați, acceptă să aibă o relație mai lungă cu Antoine, deși nu îl place și chiar o agasează cu starea lui mereu de bine.

Ea nu înțelege cum el se poate bucura de o zi ploioasă și cum de nu este deranjat de toate defectele oamenilor, plângându-se în mod constant de urâțenia oamenilor și de imperfecțiunile lor. Încetul cu încetul, Antoine o face să nu se mai plângă atât de mult, deși nu o schimbă ca mod de gândire, pentru că ea continuă să simtă la fel de pesimist. Doar că nu mai spune cu voce tare tot ce gândește, ci ține în ea toată suferința. Chiar și când Antoine o cere de nevastă, ea acceptă mai mult din plictiseală, deși nu îl iubește, doar pentru că e conștientă de faptul că nu va exista nimeni pe lumea asta care să o mulțumească îndeajuns. Vede în Antoine opusul său, partea de optimism care ei îi lipsește categoric, așa că pornește în drumul vieții alături de el. Are și doi copii cu el, copii de care, bineînțeles, nu e mulțumită niciodată și pe care îi consideră urâți și imperfecți.

Duce astfel o viață de apatie, mereu nemulțumită, până într-o zi când Antoine moare și rămâne fără ultima fărâmă de optimism care mai putea exista vreodată în viața ei. Sfâșiată de durere, pleacă într-o călătorie în jurul lumii, vrând să îndeplinească astfel visul pe care soțul ei nu și l-a putut îndeplini niciodată. Ajunsă pe balconul camerei de hotel de la Cape Town privește spre balconul vecin unde vede pentru prima dată un bărbat care o atrage cu adevărat, un bărbat care o obsedează cu frumusețea lui. Observând că este privit de femeie, bărbatul misterios zâmbește și începe inevitabil o discuție despre vremea care urma să se transforme într-o zi urâtă cu ploaie. În acel moment, Helene își aduce aminte de cuvintele fostului ei soț pe care acesta le rostea când era vreme urâtă și i le spune și bărbatului cel nou: ”Greșiți! Este o frumoasă zi cu ploaie”.

În clipa aceea, el dobândi două certitudini definitive: o dorea profund pe acea femeie și, dacă va putea, n-o va părăsi niciodată”.

Se pare că dragostea adevărată vine cu surprize în cele mai neașteptate momente, chiar dacă trebuie să aștepți ani buni și plini de dezamăgiri pentru asta.

Sursa foto: khakebarani.ir

November 21, 2012

Cea mai frumoasă carte din lume. Povestea nr. 2

A doua poveste din această minunată carte se intitulează ”E o frumoasă zi cu ploaie” și o are în centrul atenției pe Helene, o femeie perfecționistă, […]
November 20, 2012

Cea mai frumoasă carte din lume. Povestea nr. 1

Pare un titlu extrem de atractiv pentru o carte, nu? Așa am zis și eu, motiv pentru care am comandat inevitabil cartea de pe Libris. Și […]
November 2, 2012

Când femeia visează la cai verzi pe pereți

Suntem femei, aşa că stă în firea noastră să visăm la cai verzi pe pereţi, la Feţi-Frumoşi călare pe cai albi şi la tot felul de […]
June 14, 2012

Suflete în culori sau Cum să urci în fiecare zi

La începutul anului 2011 citisem pe NewsIasi.ro despre o ieșească pusă pe fapte mari pentru fiul său diagnosticat cu autism. Era vorba de Carmen Ghercă, ajunsă […]