“Teoria norilor” a lui Stephane Audeguy a fost o mare revelație literară în Franța anului 2005. Titlul cărții m-a intrigat, iar pe măsură ce citeam deveneam din ce în ce mai fascinată de nori. Ușor, ușor am început să văd norii cu alți ochi. (Încă nu mi-a trecut.) Când eram mică, mă mai jucam împreună cu fratele meu de-a ghicitul formelor norilor. Dar acum am început să fiu de-a dreptul o mare admiratoare a frumuseții lor, a diversității de forme, straturi și culori.

 
Toată povestea cu norii și studiul lor, la început pare doar o nebunie și saltul între perioade diferite din istorie e un pic derutant. Personajele au fiecare parte de aventuri individuale, fără vreo legătură aparentă. Totul pare previzibil, însă Stephane Audeguy, cu mare artă, întrepătrunde destinele unor personaje din secole diferite, care nu se cunosc, dar care au în comun pasiunea pentru nori.

 
Luke Howard este un farmacist din secolul XVIII care studiază cu înflăcărare norii și este primul care îi clasifică, astfel ajungând până în zilele noastre denumirile de cirus, cumulus, stratus. El privește norii cu orele, contemplă cerul și în cele din urmă desenează corespondenții din fiecare categorie.

 
Pictorul Carmichael a studiat cu atât de multă împătimire norii, a făcut cele mai frumoase picturi ale acestora, iar în cele din urmă o ia razna și o trage după el și pe soția lui.

 
Richard Abercrombie, un savant de la finalul anilor 1800, pornește în călătoria vieții lui, pentru a fotografia norii și a alcătui “Atlasul fotografic al norilor” și sfârșește prin a alcătui “Protocolul Abercrombie”, al cărui conținut pleacă de la idea inițială – norii, dar ajunge spre final să întruchipeze ceva cu totul diferit, cules din toate țările lumii.

 
Despre toți cei de mai sus ne vorbește, Akira Kumo, un designer japonez ce trăiește în New York, în anul 2005, originar din Hiroshima, supraviețuitor al ucigașului nor al bombei nucleare. El de fapt povestește cu împătimire despre nori și anonimii care i-au studiat, bibliotecarei Virginie Latour pe care o angajează pentru a-i organiza biblioteca personală de la etajul casei lui somptuase și care în scurt timp îi devine confidentă. Acest excentric și interesant personaj, Akira Kumo, ține toată povestea la un loc, deși inițial nu pare, iar destinul lui, anii pe care îi uită din viața sa, pe care și-i amintește la momentul potrivit, modul în care el a supraviețuit celui mai criminal nor de până acum, toate acestea captează atenția, cresc interesul și îndeamnă cititorul, putin câte puțin, spre finalul cărții.

 
La acest final am avut o reacție ciudată: o combinație între acel moment “Aha!” și întrebarea contrariată: “Ce naiba tocmai am citit?”. Cu toate astea e o carte pe care o recomand, atât pentru cultura generală, cât și pentru momentele ei de suspans.

 

Sursa foto: http://www.libhumanitas.ro

October 22, 2015

Teoria Norilor

“Teoria norilor” a lui Stephane Audeguy a fost o mare revelație literară în Franța anului 2005. Titlul cărții m-a intrigat, iar pe măsură ce citeam deveneam din […]
August 21, 2015

Clubul și Dieta iubitoarelor de ciocolată

Dacă tot bate week-end-ul la ușă vă propun nu unul, ci două romane pe care să le devorați în următoarele două zile de relaxare! De ce […]
January 21, 2015

50 Shades of Gray

În mod normal nu am curiozităţi atât de mari atunci când în jurul meu se vorbeşte numai despre un anume lucru. Îi ascult pe toţi şi […]
January 19, 2015

Femei fără bărbați

Când am luat această carte, pe care scrie ”Interzisă de cenzura iraniană”, gândul mi s-a dus imediat la cărțile lui Parinoush Saniee, de stilul căreia m-am […]