Tot timpul am la mine o carte. În tramvai sau în concediu. Tocmai din acest motiv nu mă supăr când prietenii întârzie la întâlniri. Anul acesta am avut două descoperiri interesante: Isabel Allende și George R.R. Martin și o singură carte pe care nu am reușit să o termin.

 

Iată care sunt cărțile de beletristică pe care le-am citit anul acesta:

Dalai Lama – Arta fericirii

O lectură pe care o recomand celor în căutare de mai mult. O carte simplă, cuvinte și idei pe care le avem și noi și le știm. Doar că acum sunt scrise de un psiholog ce își petrece zilele alături de acest mare om.

 

Micul Prinț – Antoine de Saint Exupery

Este o carte la care o să revin mereu pentru că îmi aduce aminte de adolescență mai mult decât de copilărie. Îmi place varianta care are ilustrațiile autorului. Anul trecut a apărut și o animație foarte drăguță după carte.

Vă las cu un citat cunoscut, dar superb: ”Nu cunoști decât lucrurile pe care le îmblâzești.”

 

Prizonierul cerului – Carlos Ruiz Zafon

O carte care mi-a adus  foarte multă bucurie. În primul rând pentru că face parte din genul care îmi place cel mai mult: magic realism. În al doilea rând pentru că toate cărțile lui Zafon m-au făcut să vizitez anul acesta Barcelona (acțiunea se petrece în Barcelona). O carte atât de frumoasă încât mă făcea să citesc chiar și în puținele secunde petrecute la semafor. Dacă ar fi să descriu în câteva cuvinte acest roman: suspans, mister, cărți, multe cărți. Iată ce spunea Stephen King despre roman:

”Un roman al splendorii și al capcanelor, care la rândul lor ascund și alte capcane.”

 

Jocul îngerului și Umbra vîntului – Carlos Ruiz Zafon

Pentru că după ce am terminat Prizonierul cerului am descoperit că de fapt este o trilogie am continuat cu Umbra vîntului. Ca să vă dau un hint de cât de apreciat este acest scriitor: în Barcelona există chiar un tur de noapte dedicat turiștilor, turul personajelor lui Zafon.

 

Minunata lume nouă – Aldous Huxley

Un roman SF și filosofic în același timp. Minunata lume nouă descrie o societate din viitor, oamenii au valori răsturnate față de noi, copii se nasc artificial și nu din părinți, iubirea este un concept neștiut. Cartea este o metaforă a industralizării și a consecințelor acesteia pentru că efectiv universul începe să se clădească după ce Ford inventează automobilul model T.

Cea mai frumoasă lectură din acest an.

 

Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă – Haruki Murakami

Îmi doream de mult să citesc această autobiografie a scriitorului pentru că este unul dintre preferații mei. Cu ce am rămas din acest roman? Cu puternica credință că scrisul e o treabă care ține de voință, de un sistem bine pus la punct și că mai tot se obține cu 99% transpirație. Cititorii avizi ai lui Haruki Murakami au șansă să descopere un om pe alocuri timid și retras, dar cu o mare voință.

O carte pentru cei care apreciază perseverența.

 

A song of ice and fire – George R.R. Martin

Am citit toate cele cinci volume în aproximativ o lună și jumătate. Ca să fac o adunare ar fi peste 5.200 de pagini, o medie ar însemna că în fiecare zi am citit peste 100 de pagini. Atât de mult m-a captivat lecturarea volumelor încât viața mea socială a fost în mare pericol, trei zile din concediul de vară (pe o frumoasă insul în Grecia) le-am petrecut finalizând ultimul volum, iar după ce am terminat de citit toate cărțile timp de o lună nu am mai găsit carte sau film care să fie suficiente pentru mine.

În plus, cum am terminat cărțile m-am apucat de revăzut serialul și am și citit în singura zi care îmi rămăsese din concediu cartea The world of ice and fire.

Ce am apreciat cel mai mult? Măiestria scriitorului de a se juca cu atât de multe fire narative fără să le încâlcească, felul în care fiecare personaj este dezvoltat și desigur universul plin de magie și intrigi.

 

Suma zilelor – Isabel Allende

Tot din categoria magic realism am descoperit-o anul acesta pe Isabel Allende printr-un roman mai mult autobiografic și mai puțin despre realism magic. O femeie superbă care ține în jurul ei o familie mare și diversă. Cartea mi s-a  părut o frescă a unui anumit tip de femeie: colorată, plină de viață, cu familie și căutări intelectuale, care nu face abstracție de moștenirea ei socio-culturală.

 

Pescărușul  Jonathan Livingston – Richard Bach

Un roman fabulă în care pescărușul încearcă să iasă din condiția lui și să devină mai bun. Un roman pentru cei care nu trăiesc după reguli și care văd dincolo de aparențe. Pentru că este o carte mai mult filosofică este destul de liniară.

 

Three Man in a Boat – Jerome K. Jerome

Pe la mijlocul anului am avut o încercare eșuată de a citi toate cărțile clasice din literatura engleză. Cartea este o parodie, trei bărbați ipohondri se hotărăsc să facă o călătorie pe Tamisa până la Oxford. În drumul lor trec prin tot felul de aventuri.

 

Palatul de la Miazănoapte – Carlor Ruiz Zafon

Ultima carte citită de Zafon. Acțiunea se petrece în India, iar romanul este presărat cu tot felul de evenimente neobișnuite. Este mai mult o carte pentru adolescenți, ca și Marina de același scriitor.

 

Casa spiritelor – Isabel Allende

Una dintre cele mai frumoase cărți citite anul acesta. Este ilustrată o lume colorată, vie, plină de magie. Fiecare propoziție pe care am citit-o m-a făcut să mă gândesc la bunicile noastre și felul în care lumea funcționa altădată: după legi străvechi și nescrise.

 

Ines a sufletului meu – Isabel Allende

Este o carte despre nașterea țării scriitoarei: Chile. Chiar dacă este mai mult un roman istoric, Allende reușește să îi dea eroinei din personalitatea ei și astfel îi oferă ceea ce istoria nu i-a dat.

 

Toate focurile, focul – Julio Cortazar

Volumul are opt povești foarte interesante. M-a atras același mister întâlnit la Zafon și Allende.

 

Iluzii – Richard Bach

Un roman în două părți pe care m-am chinuit să îl termin. Cartea este despre un viitor Mesia, un pilot de avion care se întâlnește cu actualul Mesia. Între cei doi se formează o legătură de tip ucenic-maestru.

 

Dragoste – Isabel Allende

O carte ce m-a dezamăgit fiindcă este un compediu din celelalte romane ale scriitoarei.

 

Evanghelia după Isus Hristos – Jose Saramago

Pe Saramago l-am admirat pentru Eseu despre orbire. Evanghelia după Isus Hristos a fost o bătălie grea pentru mine, mai ales că în timp ce o citeam am reușit să mai termin încă 3-4 romane. Deși cartea este o frumoasă interepretare a vieții lui Isus Hristos, mi s-a părut destul de plictisitoare, iar faptul că am terminat-o a fost un act de voință.

În săptămâna aceasta de concediu voi citi Micul prinț și Leadership: puterea inteligenței emoționale și am deja începută o carte micuță de scrieri folosofice.

Pentru anul care vine plănuiesc să citesc câteva cărți de beletristică: Eva Luna (Isabel Allende), sper că va fi tradus în română noul roman al lui Zafon și că Martin va scoate următorul volum din saga A song of ice and fire. Totuși pentru 2017 mi-am propus să mă concentrez pe cărți de specialitate și să mai las din beletristică. Dacă nu voi reuși să mă țin de cuvânt mi-ar plăcea să mai încerc să citesc Ulise, câteva romane de Marquez, câteva ceva de Julio Cortazar și Amos Oz și desigur  1-2 romane de Murakami. Dar eu sper să mă țin de cuvânt și să las romanele pe locul doi.

 

Sursa foto: https://unsplash.com

December 26, 2016
ce carti am citit in 2016

Ce cărți am citit în 2016?

Tot timpul am la mine o carte. În tramvai sau în concediu. Tocmai din acest motiv nu mă supăr când prietenii întârzie la întâlniri. Anul acesta […]
December 19, 2016
casa vesela

Casa veselă nu e chiar… veselă

Cine nu ar fi atras de sintagma ,,O tragicomedie de familie”? Cine nu e atras de povești de familie, indiferent cum ar fi acea familie, până […]
December 10, 2016
malala

Eu sunt Malala

Cartea asta, ,,Eu sunt Malala”, a fost ca o serie de palme sau ca un duș rece pentru mine. Pentru că am aflat o altă versiune […]
November 24, 2016
prospect de femeie

Prospect de femeie

Când am auzit aceste cuvinte alăturate, inima mi-a tresărit un pic și am zâmbit. Am zis că vreau și trebuie să știu mai multe! Cui nu […]