Nu-mi vine să cred că e aproape august și eu nu am ajuns la mare. La prietena mea cea bună care mă lasă să stau în brațele ei de dimineață până seară și mă alintă cu firicele fine de nisip și cu raze plăcute de soare. La prietena mea care îmi pune cea mai frumoasă muzică posibilă – sunetul valurilor – și mă lasă să adorm, răsfățată de soare.

Mi-e dor să simt nisipul fierbinte pe picioare, să mă murdăresc în amestecul de apă și nisip, să dorm o zi întreagă pe cearșaful alb, să simt mângâierea fierbinte a razelor de soare. Dar mai ales, mi-e dor să privesc marea, să o ascult și să împărtășesc cu ea toată magia de la apus și răsărit.

Mi-e dor să alerg prin apă, să mă bronzez și să uit că mai trebuie să mănânc. Mi-e dor să lenevesc o zi întreagă pe plajă. Mi-e dor de prietena mea, marea!

July 31, 2012

Mi-e dor de prietena mea, marea!

Nu-mi vine să cred că e aproape august și eu nu am ajuns la mare. La prietena mea cea bună care mă lasă să stau în […]
July 24, 2012

Vreau o vacanță … singură

Voi simțiți vreodată nevoia de așa ceva sau am luat-o eu razna? Mă gândesc serios la o mini-vacanță undeva departe de civilizație, doar eu cu mine […]
July 19, 2012

Mi-e frică de clovni

Dar nu oricum! Ci o frică teribilă pe care nu mi-o pot explica. Pur și simplu nu le înțeleg glumele, iar modul în care sunt vopsiți […]
July 9, 2012

Nu mă pricep la oameni și pace!

Vă vine să credeți sau nu, eu una m-am convins clar de acest lucru. Mi s-a întâmplat să nu îmi placă de oameni care ulterior s-au […]