E dimineață. Stau întinsă pe cearșafurile fine care îmi mângăie pielea. Razele soarelui intră și ele grăbite prin fereastra deschisă și îmi alungă somnul cu mângâieri tandre. Pe picior simt ceva rece care mă atinge și urcă spre coapse, apoi pe spate și se oprește în dreptul feței mele. Deschid ușor un ochi și văd o lalea veselă, floarea mea preferată. De după ea apare zâmbetul lui care mă sărută ușor pe obraz și îmi șoptește ”Bună dimineața! Arăți minunat!”.

Zâmbesc din nou și privesc în jur. Camera e plină de lalele colorate și un miros îmbietor mă învăluie imediat. Simt cum toată frumusețea lor îmi cuprinde spiritul și îmi transmite o energie debordantă. Mă ridic ușor și respir adânc acel aer plăcut de flori și de veselie. Da, va fi o dimineață frumoasă!

Când deschid ochii văd din nou zâmbetul lui. Se ridică ușor, mă sărută, și îmi spune să mă îmbrac, pentru că suntem așteptați. Hmm … oare cine ne așteaptă la ora asta? Și unde mergem? Și oare cu ce să mă îmbrac? El zâmbește din nou și îmi aruncă acea privire care mă asigură că pot să mă îmbrac cu ce vreau eu, pentru că pentru el sunt senzațională oricum. Zâmbesc și arunc pe mine o rochie lejeră de vară. Mă ia de mână și plecăm grăbiți afară.

Ajungem pe un vârf de deal, în mijlocul naturii, unde într-o poieniță cu vedere spre oraș ne așteaptă o pătură pregătită pentru un picnic de vis. Se oprește în loc, mă privește și, zâmbitor, mă întreabă: ”Micul-dejun?”. Zâmbesc și eu și dau din cap spre afirmare, îl iau de mână și fugim spre pătură. Mă întind și aștept să fiu răsfățată cu surprize culinare și, bineîneles, cu o cafea delicioasă. Savurăm împreună micul-dejun presărat cu sărutări pasionale, apoi pornim desculți într-o plimbare în natură. Ne ținem de mână, alergăm, râdem și simțim natura cum ne aprobă fiecare mișcare de fericire.

Ajungem la un lac curat și fermecător, pe malul căruia ne așteaptă o nouă pătură și nou coș. Fug repede într-acolo să descopăr supriza și mă bucur teribil când văd o sticlă de vin, 2 pahare și un volum de poezii. Îl privesc, îi zâmbesc cu acea provocare șăgalnică și fug spre apă, dezbrăcându-mă de rochia cea lejeră de vară. Intru în apa rece, mă răcoresc și îl ademenesc și pe el în plăcere. După o joacă pasională pe măsură, revenim pe pătură, desfacem vinul și îl savurăm încet, absorbind fiecare aromă și gust. Mă întind în brațele lui protectoare și ascult cuminte cum îmi citește poezii de dragoste, în timp ce ne mângâiem suav și ne mai furăm câte un sărut.

Când terminăm și cartea și vinul pornim înapoi spre casă, unde mă așteaptă o cadă fierbinte plină cu spumă, înconjurată de lumânări aromate. Mă răsfăț jumătate de oră în apa care îmi mângâie corpul, apoi mă ung cu un ulei fin și mă învălui în cel mai sexy parfum. O rochie perfectă mă așteaptă pe pat, așa că o accesorizez atent cu bijuteriile potrivite, mă urc pe tocuri și mă întorc spre el. Mă așteaptă în tocul ușii, îmi zâmbește și îmi întinde o mână. Nu știu unde mergem, însă știu că alături de el totul va fi magic.

Mă leagă la ochi și mă poartă spre cele mai frumoase surprize. Ajungem la locul ales de el, mă dezleagă și privesc fericită spre masa pregătită excelent pentru o cină romantică, spre cvartetul zâmbitor care știe că voi fi tratată regește și spre chelnerii impecabili care se vor asigura în cel mai mic amănunt de acest lucru. Savurăm o cină perfectă, asezonată cu un vin roșu demisec, un miros îmbietor de lalele și un sunet cristalin de cvartet.

După desert știu că seara nu ia sfârșit aici, așa că mă las purtată spre un nou loc plin de surprize pentru mine. Și unde altundeva dacă nu la teatru, la piesa cea nouă pe care mi-o doream atât de arzător să o văd? Îl îmbrățișez, îl sărut și îi șoptesc încet: ”Mulțumesc!”.

După teatru ne retragem în dormitorul nostru, în patul cu cearșafuri fine și miros de lalele colorate, pentru a încheia o zi belvistică cu o nouă piesă … în multe acte.

Dar sună alarma şi trebuie să mă trezesc …

Sursa foto: photodune.net

August 13, 2012

O zi … belvistică

E dimineață. Stau întinsă pe cearșafurile fine care îmi mângăie pielea. Razele soarelui intră și ele grăbite prin fereastra deschisă și îmi alungă somnul cu mângâieri […]
August 7, 2012

Cel mai greu verb: a decide

Dacă există pe lumea asta moment mai greu, clar e cel în care te afli la o răscruce de drumuri și privești întrebătoare încotro să o […]
August 6, 2012

De ce nu pot aprecia și eu o femeie frumoasă?

Când am fost la concert la Alexandra Andrei și Cosmin Vaman în Cărturești, am zărit de după rafturi o tipă care m-a fermecat și care m-a […]
August 1, 2012

Ești frumoasă!

Sâmbătă am ieșit de la Slim House Spa extrem de răsfățată și cu un zâmbet larg pe buze, aflându-mă într-o stare extrem de Zen. Mă simțeam […]