Din mare fericire, sunt una dintre puţinele persoane care fac ceea ce le place. Şi mă bucur în fiecare zi de acest privilegiu. Însă mă gândesc şi la acei oameni care vin la birou în fiecare zi bosumflaţi că nu se regăsesc în ceea ce fac. Am meditat un pic la acele meserii pe care eu nu le-aş putea practica sub nici o formă şi iată ce a ieşit:

Contabil – Îi admir sincer pe cei care pot să stea toată ziua cu nasul în hârtii, făcând calcule și tabele. Și mai ales pe cei care înțeleg tot acest sistem contabil și îl mai și respectă. Eu una, zic pas.

Programator IT – O lume total neînțeleasă de mine. Am făcut la un moment dat un curs de ajutor analist programator și m-am jucat cu câteva progrămele în C++. Însă nu am înțeles nimic și nici nu am simțit vreo pasiune anume pentru asta.

Funcţionar – Să stai toată ziua pe scaun, să ai o mutră acră, să dai informații unor oameni care nu vorbesc aceeași limbă, să fii înconjurat de idei învechite și de oameni pregătiți în orice moment să te înjunghie pe la spate. Such fun!

Muncitor în fabrică – Să fac zi de zi timp de 8 ore exact același lucru – total neatractiv. Să stau fie în picioare, fie pe un scaun, în fața unei mașinării, să pun câte o etichetă pe ambalaje sau să asamblez anumite piese … hmm, cu siguranță nu e pentru mine.

Agent – Pe asta am făcut-o în tinerețe. Adică mergeam din magazin în magazin, rugându-mă de oameni să cumpere de la mine și apoi implorându-i să-mi plătească facturile pe marfa cumpărată. Am rezistat eroic o vară. Prima și ultima vară.

Lucrător la pompe funebre – Sincer, la cât râd eu, m-ați vedea lucrând într-un asemenea mediu? Poate doar dacă aveam un ro managerial sau de PR pe la Săpânța.

Paznic – Niciodată, dar niciodată nu am înțeles cum poți sta atâtea ore fără să vorbești, fără să faci absolut nimic și doar să te uiți în stânga și în dreapta. Acum nu știu ce ar fi mai dureros pentru mine: faptul că nu pot să fac nimic sau faptul că nu pot vorbi atâtea ore?

Psihiatru – Nu știu dacă aș rezista să stau pe un scaun și să ascult toate detaliile pe care mi le povestesc unii oameni, unele dintre ele mult prea intime, altele mult prea idioate. Mă întreb dacă aș rezista să nu râd în hohote la auzul unor probleme închipuite.

Voi v-ați gândit vreodată ce meserii nu ați putea practica nici în ruptul capului?

Sursa foto: qvn.deviantart.com

October 8, 2012

Meserii pe care nu le-aş putea avea niciodată

Din mare fericire, sunt una dintre puţinele persoane care fac ceea ce le place. Şi mă bucur în fiecare zi de acest privilegiu. Însă mă gândesc […]
September 26, 2012

Un orgasm, vă rog!

Sinceră să fiu, nu mai știu când a fost prima dată când m-am bucurat de unul. Însă știu că de fiecare dată îmi aduce un zâmbet […]
September 19, 2012

Vrei să fii Belvificată?

În ultima perioadă am primit foarte des întrebarea ”Pot fi și eu o Belvă?”. Ei bine, de fiecare dată răspundem la fel: ”Da, poți fi o […]
September 12, 2012

Doamna Marc, petrecem și noi azi?

Ea este mama mea. Mereu cu zâmbetul pe buze și pregătită cu o vorbă bună pentru fiecare om din jurul ei, mama este îndrăgită de toată […]