E plină lumea de oameni care se plâng. Dar sunt și anumite perioade, probabil acele perioade în care planetele se aliniază în acel mod de neînțeles pentru mine, când se adună toți la un loc și se plâng. Oriunde te duci, în orice oră din zi și din noapte, găsești cel puțin un om care să se plângă de ceva. Serios, eu nu mai pot să îi ascult. Deja sunt ca un burete care a adunat prea mult și nu mai am loc pentru alte lamentări.

Da, toată lumea are probleme. Unii mai mari, altele mai mici, dar toți trecem prin asta. Și totuși, nu facem din asta o dramă publică și nu ne expunem problemele la toți cunoscuții sau necunoscuții. Pentru asta există psihologi, soți înțelegători, părinți sau cei mai buni prieteni. Dar să aflăm toate problemele de la majoritatea oamenilor din jurul nostru e de-a dreptul epuizant. Parcă ne taie avântul și ne ține în loc.

Așa că vă rog eu: puțină automotivare, puțină diplomație și mai mult zâmbet. Și să nu credeți niciodată că problemele voastre sunt cele mai mari și mai grave! Nu știți niciodată ce ascunde omul de lângă voi! Însă poate lui nu-i place să îi împovăreze și pe ceilalți și merge mai departe, pentru că viața e până la urmă o luptă, nu?

Sursa foto: psdreambig.com