Stați liniștite, nu e vorba de EL, care mă face să zâmbesc în fiecare zi. E vorba de celălalt ”el”, cel pe care îl ating încontinuu de dimineață până seară, care mă însoțește oriunde mă duc și care se ”stinge” când îmi iau privirea de la el. Exact, e smartphone-ul meu, pentru care am dezvoltat o adevărată dependență. Și uitându-mă în jurul meu îmi dau seama că nu sunt deloc nici singura și nici nu fac parte dintr-o minoritate în acest sens.

Ne butonăm telefoanele la greu și stăm cu nasul în smartphonuri, uitând să ne mai bucurăm de realitatea care ne înconjoară. Iar dacă înainte telefonul era un aparat strict pentru sunat și primit apeluri, acum el a devenit un instrument de scris, de filmat și, mai ales, de împărtășit cu întreaga lume tot ce facem. Punem pe social media poze cu mâncarea pe care o facem, dăm check-in în locurile în care mergem și comunicăm în scris sau video cu oamenii pe care altădată i-am fi sunat. Până la urmă, ce nu poți să faci acum cu un smartphone?

Mă uitam la mine. Dacă înainte petreceam ore întregi sunând și fiind sunată, acum rezolv toate treburile printr-un simplu e-mail sau mesaj de pe telefon, folosind una dintre multele aplicații pentru așa ceva. Înainte sunam, stabileam o întâlnire, povesteam cu omul despre ce e vorba în proiect și de abia apoi ne apucam de treabă. Acum nici nu mă mai întâlnesc cu oamenii. Rezolv totul online, prin aplicațiile telefonului. Și bineînțeles, cele 4.000 de minute în rețea sunt fix degeaba.

Ce fac pe telefon? Păi să o luăm de dimineață. Când mă trezesc, întind mâna spre noptieră și îmi deschid telefonul. Deschid Feedly unde mi-am adunat toate sursele de informare și citesc presa. Apoi citesc emailurile și răspund la cele urgente. Verific și AnyDo cu lista de taskuri pentru ziua respectivă. Apoi intru în lumea social media și verific mesaje, postări, comentarii, atât pentru contul meu, cât și pentru toate paginile și conturile pe care le administrez. Între timp poate pun de o cafea, deși doza de energie vine din informare mai mult decât din cofeină.

Ziua îl folosesc pentru a comunica în timp real cu cei cărora vreau să le transmit ceva sau care vor să vorbească cu mine (Facebook, Twitter, WhatsApp, Skype, e-mail), să verific conturile de SM (HootSuite și Facebook Pages) să ascult muzică (Sky FM), să verific situația site-urilor pe care le administrez (Google Analytics), să îmi notez idei, taskuri, evenimente (S Memo, Any Do, S Planner), să îmi administrez munca (Podio), să fac fotografii.

Seara o iau de la capăt cu citirea presei, cu trimiterea de e-mailuri și, eventual, când mai am timp, să mă relaxez cu un joc (Rummy, Integrame, Fazan).

Și da, mă trezesc din când în când noaptea, mai verific presa și social media și apoi mă culc liniștită la loc!

Oare cum trăiam noi înainte de smartphonuri? Știu că poate, după toată povestea de mai sus, răspunsul ar veni tranșant ”Trăiam mult mai liniștiți”. Dar eu una mă simt mult mai productivă cu smartphonul și, foarte important pentru mine, informată în timp real.

Sursa foto: nu.spoonuniversity.com

March 10, 2014

Sunt dependentă de el

Stați liniștite, nu e vorba de EL, care mă face să zâmbesc în fiecare zi. E vorba de celălalt ”el”, cel pe care îl ating încontinuu […]
March 7, 2014

Supermarketuri sau țărani?

De ceva vreme a izbucnit scandalul cu supermarketurile și țăranii, pornind de la dorința unui parlamentar de a închide supermarketurile în week-end, pe motiv că așa […]
March 6, 2014

Viața e de rahat, dacă așa vrei tu să fie!

Mi s-a reproșat de multe ori că nu sunt stabilă. Nu în sensul ăla, mintal, ci raportat la proiectele în care mă implic. Îi înțeleg și […]
March 3, 2014

Viața nu e un concurs de popularitate

Suntem crescuți de mici pe principiul că TREBUIE să fim cei mai buni. Că trebuie să trăim mereu în competiție, că viața e o luptă, că […]