transport

Sursă foto: http://elldor.info

Recunosc, nu este cel mai atrăgător titlu de articol, însă am un mic stres legat de călătoriile cu metroul. Merg cu metroul zilnic – poate și de asta mă mai pierd uneori prin oraș și nu am încă mașină..sau carnet-, însă uneori mi se pare stresant. Poate din cauză că oamenii par să fie ei înșiși, fără măști sau menajamente.

Da, mi se pare că bunele maniere lipsesc la metrou. Deseori puștani aerieni se întind pe toată bara de susținere, pe toată înălțimea ei și chiar și pe mâna ta, cuplurile în magia dragostei ce și-o poartă se sprijină de parcă ar fi singuri, însă favorita mea este ținutul de bară de la distanță: adică deși te ții, restul corpului este mai departe de bară, probabil există risc de contagiere sau…cine știe.

Poate că atunci când a fost scris, Codul bunelor maniere nu viza sau poate viza prea puțin manierele în mijloacele de transport în comun. În ziua de azi , am impresia că nici nu ar conta prea mult lectura unei asemenea cărți. Tinerii sunt din ce în ce mai indiferenți nu doar față de cei care le-ar putea fi bunici, ci și față de cei care le-ar putea fi frați sau surori mai mari, iar dacă arată o dâră de respect  devin probabil “uncool”. Dacă generația noastră –cei născuți în perioada ’78-’83 – ne înroșeam până în vârful urechilor atunci când ni se facea observație *indiferent dacă era sau nu îndreptățită*,  noua generație consideră că doar ea are dreptate, orice ar fi. Și nu-și cere scuze.

Din păcate, nu sesisez acest lips doar la tineri, ci și la persoane mai în vârstă. Nu rareori am avut neplăcerea să observ cum bărbați și chiar și femei în toată firea, nu se grăbeau să cedeze locul unei gravide sau unei mame cu copil.

Nu văd prea des oameni care să-și țină bagajele cât mai aproape pentru a lăsa și pe alții să intre, sau care să aștepte să se coboare întâi pentru a intra, care să nu vorbească atât de tare încât tot autobuzul/vagonul de metrou/vagonul de tramvai să afle ce se întâmplă cu viața lui sau ei privată, să asculte muzica atât de tare încât o aud și ceilalți.

Așa îmi dau seama că am îmbătrânit: când mă aștept de la alții să se comporte așa cum și eu m-aș comporta, cu bun simț, cu respect nu doar pentru cei în vârstă, ci și pentru societatea în care trăiesc.

Și din ce în ce mai des îmi dau seama că buna creștere nu-și mai găsește locul în această lume nebună.

 

 

 

 

September 17, 2014

Bunele maniere și mijloacele de transport în comun

Recunosc, nu este cel mai atrăgător titlu de articol, însă am un mic stres legat de călătoriile cu metroul. Merg cu metroul zilnic – poate și […]
September 15, 2014

Când sfaturile sar la bătaie

De vreo câteva luni încoace am observat un fenomen străin mie până atunci: dacă vrei să te cerţi cu cineva, din senin, ia şi spune-i unei […]
May 30, 2014

Femeile, dracul și chimia

Nu am fost niciodată adepta marilor prietenii și destăinuiri între femei. Mai mult, atunci când am cedat încrederii în presupuse prietene mi-am luat-o de nu știam […]
May 29, 2014

Ce înseamnã sã fii cititor european

Noaptea Literaturii Europene (care a avut loc pe 28 mai și în București) este o iniţiativã desfãșuratã în mai multe ţãri. Ea își propune sã promoveze […]