Atât de des aud această frază că mi se pare că a devenit un trend la fel ca Air Max-urile de la Nike. Vara trecută ştiu că auzeam în stânga şi în dreapta “sunt sincer/ă” de parcă dacă cineva declara asta era clar că e suficient.

Acum însă această asumare declarativă e Nouă Ordine Mondială, deviza sub care funcţionăm cu toţii că oile fără a ne gândim măcar o clipă ce înseamnă.

Asumare – acţiunea de a-şi asuma şi rezultatul ei (Dex). Cumva însă definiţia în care am ales să credem e “acţiunea de a-şi asuma şi atât!” Nu e suficient doar să spunem că ne asumăm dacă nu facem şi ceva în privinţa aceasta.

Suntem suma acţiunilor noastre şi purtăm responsabilitatea a tot ce ni se întâmplă. Uneori nu înţelegem de ce sau unde am greşit. Deseori nu vrem să acceptăm că am putea greşi. Credem într-o corectitudine general valabilă însă ceva se întâmplă şi de fiecare dată ne trezim în situaţia de a ne întreba: “oare eu am făcut asta?” Și de aici începe toată asumarea neasumată căci ori nu dăm importanță evenimentului în sine ori dăm vina pe ceilalți sau pe “viața aceasta care nu ne oferă fericire fără să plătim“.

Da, e ca şi cum am sta la rând la fericire. Uneori parcă nu mai ajungem în faţă. Ne-am luat umbrela pentru ploaie, haina groasă pentru zăpadă, ochelarii pentru soare dar tot nu e suficient. Nu suntem îndeajuns de pregătiţi să ajungem la cel care vinde fericirea. Stăm cu ochii pe ceas şi numărăm anii pe care îi petrecem aşteptând să se întâmple asta. Poate de aceea am creat Raiul în care credem cu abnegaţie: îl vedem ca pe alternativa la dezamăgirea de nu întâlni fericirea aici.

Îmi asum că fericirea nu e palpabilă! În regulă şi ce faci în această privinţa? Aştepţi că cineva să ţi-o vândă sau dacă eşti sceptic, să o inventeze? Sau te comporţi că şi cum ai găsit-o deja: era acolo într-un colţ din sufletul tău aşteptând să fie scoasă la suprafaţă. Mai avea puţin şi se sufoca de pretenţiile tale şi de aşteptarea continuă că de fapt, se află în exteriorul tău, gata să ti-o dea alții. Sau poate e în zâmbetul celui de lângă tine dar cumva ai uitat asta și peste ce nu demult recunosteai cu ochii închiși, astăzi s-a așezat un strat gros de praf. Și asta îți asumi și… atât?

Sursă foto: facebook

August 27, 2015

Îmi asum că sunt…

Atât de des aud această frază că mi se pare că a devenit un trend la fel ca Air Max-urile de la Nike. Vara trecută ştiu […]
August 26, 2015

E ok să nu vrei copii

Mi-am dorit multă vreme un copil şi nu înţelegeam cum pot unii oameni să nu-şi dorească. Nu pricepeam cum ai putea să treci prin viaţă fără […]
August 20, 2015

Ea, femeia de 30 de ani

Pentru că m-ai întrebat, îţi răspund. O privesc deseori cu mândrie şi de câteva ori cu multă compasiune căci în simplitatea ei toţi ceilalţi o văd […]
August 19, 2015

Lucrurile care contează cu adevărat

Cred că toți avem nevoie la un moment dat de un click, de un stop, de o pauză. De o frână bruscă din avântul puternic, de […]