refugee_01_3426825b

 

În ultimii 3 ani, oriunde te ai uita, orice ziar, site, post TV (local sau strain) ai citi/viziona este imposibil să nu te “lovești” de termeni precum “lumea arabă”, “lumea musulmană”, “toamna arabă”, “refugiați”, “imigranți”, “ISIS”, “teroriști”.

Le auzim și le vedem atât de des încât nu ne interesează atât înțelesul lor, rădăcinile, contribuția socială și științifică, cât indignarea pe care o provoacă.

Da, ați citit corect, am zis indignare, care în majoritatea cazurilor tinde să se transforme în xenofobie (xenos = străin și phobos = frică, adică frică de străini; ură sau dispreț față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare cf DEX).

Așa că, înainte de a dezvolta subiectul, să trecem un pic prin sensuri (via Wikipedia):

Termenul de <lumea arabă> desemnează o populație de aproximativ 422 milioane de oameni și cuprinde 22 de state și teritorii.

Termenul este însă respins de cei care trăiesc în regiune și nu se consideră arabi – cum ar fi berberii și kurzii, minoritățile semite – asirienii, maroniții și copții.

Termenul de <lumea musulmană> are diverse sensuri.

Sensul religios se referă la cei care aderă la învățaturile Islamului, menționați ca musulmani.

Sensul cultural vizează civilizația islamică, iar sensul geopolitic, respectiv natiunea islamica, are în vedere țările, statele, orașele majoritar musulmane.

Începand cu 2010, 23,4% din populația lumii sunt musulmani.

Bonus: Cruciadele. Scopul oficial al acestora a fost restaurarea accesului creștinilor la Pământul Sfânt, reunificarea bisericilor. Neoficial, au fost o sursă de câștig economic și politic.

Referindu-se la cruciade, Sir Steven Runciman scria în 1950 că: “Idealurile au fost mânjite de cruzime și lăcomie…..Războiul Sfânt nu a fost decât un șir lung de acte de intoleranță în numele lui Dumnezeu”

Să reținem aceste ultime cuvinte: un șir lung de acte de intoleranță. După 724 de ani, omenirea încă nu renunță la intoleranță, se laudă cu aplicarea “dreptului la libera exprimare” desi nu-și mai amintește ce înseamnă drepturile omului.

În toți acești 724 de ani, omenirea pare să se fi specializat în masacre, genociduri, războaie de curățire etnică, războaie politice și alte asemenea metode de cultivare a intoleranței, de perpetuare a ideii de rase superioare, civilizate. Da, sigur, civilizate și superioare….cum să nu.

Poate că vă întrebați de ce trimiterile la arabi, musulmani, cruciade, xenofobie (sper că vă întrebați mai ales de ce la xenofobie). Pentru că în ultimul timp, românii se isterizează foarte ușor la auzul cuvintelor precum “moschee” (brusc investițiile într-o mega Catedrala a Neamului nu mai sunt o problemă financiară a bugetelor publice, ci o „binecuvântare” – chiar dacă manifestările contra ridicării moscheei îmbracă forme de xenofobie și naționalism extremist), “imigranți”, “arabi”,  “musulmani”,  “musulmanizare”. Ai zice că ne aflăm în războaiele balcanice sau ce al Doilea Război Mondial (de la încheierea căruia se comemorează 70 de ani…apropos) și nu în 2015.

Folosesc “isterizează” deoarece România încă nu se confruntă cu o criză a refugiaților și din fericire pentru românii naționaliști, nu este încă pusă în poziția de a oferi găzduire (fie ea și de scurt timp) refugiaților. Până acum, România nu s-a isterizat când româncele au început să se căsătorească cu non-români, respectiv “arabi” sau “musulmani” veniți aici pentru a studia medicina (încă din anii 80) sau cu afaceri.

Să aruncăm o privire și asupra medicului de origine arabo-palestiniană, născut în Siria, fondatorul SMURD și actual subsecretar de stat în Ministerul Sănătății, domnul Raed Arafat, care a continuat și îmbunătățit sistemul sanitar de ambulanță inițiat de Nicolae Minovici (de origine armână/aromână), mai mult decât orice român.

Sau vă mai amintiți de cazul copilului căzut în fântână, de acum 10-11 ani, salvat de bona româncă a unui medic arab, care a și recompensat-o pentru gestul său, ceea ce alții nu au făcut.

Cunosc oameni (de origine arabă) care fac mai mult pentru cultura română decât toți cei care se mândresc că sunt români și se mândresc cu nume ca Brâncuși, Eliade, Hagi, Caragiu, Poenaru, Vuia, Coandă, Vlaicu, dar nu încearcă să le calce pe urme. Oameni care vorbesc mai bine româna decât noi.

Chiar eu însămi am o fizionomie care m-ar încadra ușor la arăboaică, grecoaică, turcoaică și lista poate continua. De ce fac referire la fizionomie? Pentru a sublinia că nu este bine să judecăm oamenii după înfățisare, după clișee și generalizări, în loc să-i cunoaștem, să vedem cum și ce gândesc.

Nu ne aflăm și poate nu ne vom afla în Scrisoarea a III-a, la discuția descrisă de Eminescu dintre Baiazid și Mircea cel Bătrîn, în care Bazaid pretinde supunerea românilor.

Și chiar dacă ne am afla în fața unei “invazii/crize”, unde este atacul la securitatea națională? Unde este impunerea religiei, convertirea forțată la islamism, tortura asupra națiunilor-gazdă?

Să nu uităm că în țări precum Bosnia&Herzegovina (Srebenica), chiar și în Franța (unde femeile erau atacate și bătute de francezi pentru că purtau burka și “nu apreciau eforturile făcute de statul francez pentru emanciparea lor”), comunitățile arabe au avut de suportat ignoranța și disprețul doar pentru că aveau o altă apartenență religioasă.

Așa că să ne gândim de două ori: cine este atacatorul și cine este victima?

Vă mai amintiți atitudinea celorlalte state la anunțarea “valurilor de imigranți” români și bulgari?

Catalogarea și prezentarea ca ciori, hoți, hoți de posturi de muncă, leneși?

Unde a fost indignarea noastră ca popor, atunci?

Unde a fost valul de nemulțumire – până la extrem- pe rețelele de socializare, aruncatul cu vorbe grele și pietre în cei care ne calomniau fără a ne cunoaște, care vorbeau din prejudecăți, din generalizări?

Uitați-vă la reacția germanilor, cei care sunt vizați de refugiați. Nu îi așteaptă cu furci și topoare, ci cu înțelegere și o mână prietenoasă.

Acum, în criza refugiaților, suntem în poziția de a alege: să fim oameni sau să fim judecători.


Humanity washed ashored

 

Surse foto: libertyblitzering si telegraph.co.uk

September 15, 2015

Extremism, isterie sau ignoranță?

    În ultimii 3 ani, oriunde te ai uita, orice ziar, site, post TV (local sau strain) ai citi/viziona este imposibil să nu te “lovești” […]
September 8, 2015

Nesimțirea – boală incurabilă

De curând m-am întors din concediu. A fost minunat de relaxant, deconectant, odihnitor și mi-am încărcat bateriile cu multă energie pozitivă și sufletul de frumos. Un […]
September 7, 2015

Suntem niște țațe, doamnelor!

Dacă ai întreba orice femeie de pe stradă ce părere are despre bârfă, ți-ar ieși la socoteală că România e o țară plină de măicuțe, care […]
September 6, 2015

5 ani de Belva

Puțini știu cum a apărut Belva și puțini știu cu adevărat toate dedesubturile ei. Adevărul e că, acum aproape opt ani, când l-am cunoscut pe actualul […]