Îţi pui ochelarii încet pe nas şi murmuri cuvintele scrise de tine cea de 27 de ani. Sunt cu gândul la tine, doamnă cu păr alb. Astăzi îi scriu celei la care sper.

Draga mea, ştiu că te dor genunchii de la bolile de oase moştenite din părinţi, dar nu renunţa să mergi pe bicicletă.

Ştiu că te dor măruntaiele după cei plecaţi, dar nu renunţa să zâmbeşti copiilor în cămăşi albe. Ştiu că nu îi cerţi şi nici nu vrei să fii ca ei din nou. Tu ţi-ai trăit viaţa. A fost frumoasă.

Sper că nu îţi tremură mâna atât de tare încât să nu poţi turna lapte în castronul pisicii.

Nu ai nici acum televizor şi te joci pe tabletă. Ai învăţat în sfârşit să joci jocuri de echipă, să colaborezi şi să asculţi de cei mai tineri ca tine.

Azi porţi o pălărie mov azi şi te plimbi mândră pe stradă. Doamnele din faţa blocului te discută în şoaptă că eşti prea colorată. Ai învăţat să nu te mai superi, să nu îţi mai pese ca atunci când te-au văzut cu părul verde şi au exclamat de ai auzit şi tu cu urechile tale delicate. Poţi să ai ce culoare vrei tu în păr!

Ştiu că ai mai pus kilograme şi îţi porţi şoldurile cu plăcere, că îţi par rochiile de acum 40 de ani nişte jucării.

Mai citeşti? Te mai bucuri când vezi oameni dansând? Sau poate că ai renunţat la plăcerile astea mărunte de când nepoţii se ţin scai după tine prin grădină?

Sunt sigură că nu ai renunţat să te joci. Îţi iei copii, cu copii şi ei, şi mergeţi cu bicicletele la plimbare. Încearcă să nu fii sâcâitoare cu ei. Şi nota 8 e bună.

În sacoşe porţi zarzavat şi un mănunchi gros de usturoi. Pe degete inele cu flori. Pălăria mov. O rochie galbenă.

Acasă te aşteaptă bătrânelul tău. Tatăl copiilor tăi. Se uită cu ochi frumoşi la tine şi acum. Tu îi mângâi sprâncenele stufoase. Te laşi leneşă pe braţul lui. Ai vrea să îi spui că încă îl mai iubeşti, dar ştii că acum nu mai aveţi nevoie de cuvinte.

Seara închizi ochii cu seninătate. Ştii că viaţa ţi-a fost frumoasă chiar dacă acum nu eşti într-un sătuc la malul mării aşa cum ţi-ai închipuit că vei fi.

September 21, 2015
scrisoare catre mine la 70 de ani

Scrisoare către mine la 70 de ani

Îţi pui ochelarii încet pe nas şi murmuri cuvintele scrise de tine cea de 27 de ani. Sunt cu gândul la tine, doamnă cu păr alb. […]
September 18, 2015

Vai, dar du-te odată!

Ştiţi cât e de stresant atunci când nu-ţi poţi scoate o melodie din minte? Când creierul tău fredonează tâmpenia aia şi la 1 dimineaţa? Vă aduceţi […]
September 17, 2015

Un om, două fețe

Oare de ce ai impresia că nu te văd, că nu te simt, că nu-mi dau seama? Doar pentru că zâmbesc în continuare și aleg să […]
September 16, 2015
role-playing

Despre role-playing

Primele gânduri îţi vor fugi către filmele în care de cele mai multe ori tipa apare costumată. În asistentă (cel mai des), poliţistă sau servitoare. Role-playing-ul […]