Băi, tată, cum mai trece timpul ăsta! Parcă mai ieri, alaltăieri, mă urcam în tren sau în avion și călătoream pe oriunde îmi poftea inimioara, sau mă distram prin cluburi, sau încăpeam în haine mai strâmte, sau aveam mai multă poftă de viață și tot așa… Și stau și mă întreb când și unde au dispărut 32 de ani și, mai ales, cum de se poate schimba în halul ăsta viața cuiva. De parcă, la vârste diferite funcționăm pe fuse orare diferite. Și, clar, trăim în povești diferite, cu priorități diferite.

Înainte, când aveam chef să ies în oraș, mă machiam și ieșeam pe ușă. Acum, trebuie să alerg după fiică-mea prin toată casa ca să o îmbrac și să ieșim cu chiu cu vai afară. Acum, nici nu prea mai am chef să ies din casă.
Înainte, când era weekend, însemna fie ieșeală cu prietenii, fie expediții pe unde apucam, fie maratoane de filme sau jocuri cu prietenii. Acum, e doar un maraton de a rămâne în picioare, când tot ce îți dorești este să pui un pic capul pe pernă. Sau pe masă. Pe orice…

Înainte putea să treacă anul fără să intru într-o farmacie sau fără să merg la medic, nici măcar preventiv. Acum, fac vizite periodic, atât la medic, cât și la farmacie.

Înainte îmi doream să pot bifa toate evenimentele și toate petrecerile. Acum îmi doresc doar să pot dormi dusă. Vreo trei zile încontinuu, așa.

Înainte eram workaholică și prioritatea nr. 1 era cariera mea. Acum tot ce vreau e să stau acasă în liniște cu familia mea.

Înainte vorbeam toată ziua la telefon. Acum urăsc pur și simplu să vorbesc la telefon, oricât de mult sau de puțin ar trebui să o fac.

Înainte puneam la suflet fiecare vorbă rea. Acum, dacă nu vine din partea familiei mele, mă doare fix undeva.

Înainte citeam cu ușurință o carte pe zi. Acum, de abia apuc să citesc câteva pagini pe săptămână.

Înainte nu-mi stătea mintea la ”a avea grijă de mine”. Acum aș da anii înapoi ca să pot schimba ceva.

Înainte, când era sâmbătă noaptea, era clar noapte de club. Acum îmi petrec nopțile de sâmbătă uitându-mă la documentare, citind sau încercând să prind câteva ore de somn.

Înainte îmi doream de ziua mea genți, parfumuri, vacanțe, telefoane, vouchere la SPA etc. Acum îmi doresc de ziua mea vouchere la analize medicale și sănătate cât cuprinde.

Să mai zic?

Foto: goldendoodlesinct.com

November 10, 2015

Femeia – povești diferite la vârste diferite

Băi, tată, cum mai trece timpul ăsta! Parcă mai ieri, alaltăieri, mă urcam în tren sau în avion și călătoream pe oriunde îmi poftea inimioara, sau […]
November 9, 2015

dar noi ne vom schimba?

Au trecut aproape 2 ani de când am fost într-un club. Și nu pentru că aș considera că am îmbătrânit (cel mai des mergeam după absolvirea […]
November 4, 2015
De ce nu merg la proteste?

De ce nu merg la proteste?

Eu nu merg la proteste. Nu e acum o ocazie specială, nu merg în genere. Nu merg pentru că nu cred în ele. Nu că nu […]
November 4, 2015

#colectiv și atât?

Trăim în societate, grupuri, familie, cuplu şi avem nevoie de ceilalţi şi celălalt pentru a nu ne pierde echilibrul. În aceste zile, ne vine parcă să […]