V-ați întrebat vreodată ce înseamnă de fapt o ”femeie puternică”? Mie una mi s-a atribuit de multe ori această expresie și, până acum, o priveam ca pe un compliment. Ce naiba, auzisem toată viața mea că trebuie să lupți și să fii puternică, deci, când cineva îmi spunea că eu chiar sunt puternică, eram în al noulea cer. Parcă cerșeam această ”calitate”, ca un cățel care își așteaptă obedient recompensa.

Idea e că fiecare vede treaba asta cu puternicia în mod diferit. Și, mai ales, în momente diferite ale vieții. Și, dacă o viață întreagă am crezut că e bine să fiu puternică, azi spun ”Stop joc!” și îmi permit să renunț la… putere.

M-am săturat să nu dau frâu liber sentimentelor, să îmi fie teamă să arăt cine sunt cu adevărat și, mai ales, ce simt. Nu cred că ești puternică, dacă te abții din plâns, dacă negi anumite stări, dacă ești multitasking. Noi am crescut fiindu-ne teamă de ce spun ceilalți, încercând să ne facem părinții mândri de noi și afișând niște portrete false, doar pentru a fi pe placul celor din jur. Ne-am asumat o mare parte din vină pentru tot ce s-a întâmplat rău în viața noastră și am stat rușinați într-un colț de fiecare dată când am făcut ceva considerat greșit. Puternicia era de cele mai multe ori atribuită obedienței, respectării regulilor și statului în tipare. Nu conta ce credeam sau ce nevoi aveam, important era să fim elevi silitori, să nu ne plângem de efort și să fim lăudați în public pentru reușite.

Ultimele luni de schimbare m-au făcut să descopăr și să înțeleg atât de multe lucruri, încât îmi dau seama că de abia acum scot de la naftalină cine sunt eu cu adevărat. Și e minunat ca în fiecare zi să îți găsești echilibrul, liniștea și, mai ales, identitatea. Cine spunea că ”până ce nu ai un copil nu te descoperi cu adevărat” mare dreptate avea. Pentru că acum conștientizez tot ceea ce s-a întâmplat în viața mea, conștientizez cine sunt, ce fac și ce efecte au acțiunile mele asupra mea și a celorlalți.

”Fii puternică! Nu-i spune că-l iubești!”, ”Fii puternică! Nu ceda în fața copilului!”, ”Fii puternică! Învinge boala!”, ”Fii puternică! Nu plânge”. Le-am auzit o viață întreagă, dar de acum nu le mai aud! Le ignor de-a dreptul și nu le las să mă mai frământe. Pentru că fericirea vine din comunicare deschisă, din acceptare, din bucuria detaliilor și a împărtășirii de sentimente.

Nu sunt puternică! Nu sunt eroină! Nu sunt femeia-minune care le face pe toate! Sunt om, am sentimente și am tot dreptul să le arăt și să discut liber despre ele!

Foto: lifehack.com

October 28, 2015
puternica

M-am săturat să fiu puternică…

V-ați întrebat vreodată ce înseamnă de fapt o ”femeie puternică”? Mie una mi s-a atribuit de multe ori această expresie și, până acum, o priveam ca […]
September 24, 2015

De ce nu îmi place toamna

E aproape octombrie și lumea postează imagini cu frunze de toamnă, să pună melodii mai triste și să folosească în exces cuvântul ”început”. Oamenii iubesc, în […]
September 22, 2015

Ce câștigi dacă mă judeci?

Nu mă cunoști. Îmi știi numele și modul în care reacționez în anumite contexte. Faptul că am aceeași atitudine în situații similare nu înseamnă că știi […]
September 21, 2015
scrisoare catre mine la 70 de ani

Scrisoare către mine la 70 de ani

Îţi pui ochelarii încet pe nas şi murmuri cuvintele scrise de tine cea de 27 de ani. Sunt cu gândul la tine, doamnă cu păr alb. […]