colectiv

Au trecut aproape 2 ani de când am fost într-un club. Și nu pentru că aș considera că am îmbătrânit (cel mai des mergeam după absolvirea facultății, cât încă reușeam să ținem legătura), ci pentru că sunt din ce în ce mai prinsă în vâltoarea serviciului de zi cu zi.
La fel se întâmpla și în ajunul acelei seri. Am venit ruptă de oboseală după o zi pe teren, am mâncat și m-am culcat.
De dimineață aveam să aflu tragedia care se întâmplase la 150 metri de mine.
Deși locuiesc în cartier de ceva vreme, habar n-aveam nici de clubul Colectiv, nici de fosta fabrica Pionierul. Observasem doar o sală de sport, înghesuită pe o stradă și care îmi părea destul de dubioasă.
Și mă intriga numele unei străzi…Între Gârle.Știam că pe aproape este maternitatea Bucur.
Nu-mi venea și tot nu-mi vine să cred. Cum să se întâmple așa ceva în 2015? Recunosc, nu m-am interesat niciodată, când am intrat într-un club, unde sunt extinctoarele, dacă sunt sau nu ieșiri de incendiu, iar cele mai mișto cluburi pe care le frecventam aveau o intrare/ieșire destul de anevoioasă, majoritatea ducând în subsoluri.
Mărturisesc că aveam totuși o teamă, mai ales în cluburile din Centrul Vechi, cele mai multe dintre ele fiind lipite de clădiri în ruină, neconsolidate, care mai au un pic și se prăbușesc, dacă n-au și făcut-o deja…
Nu mă pot pronunța cine este vinovat:
– patronii de cluburi care cumpără clădirea indifirent de amplasare și situația în care se află și investesc bani în aspectul clubului , dar prea puțin în siguranță;
– autoritățile publice care se bucură că scapă de responsabilitatea unei clădiri și nu verifică stadiul după ce a fost preluată;
– politicienii, care se jură că ne reprezintă, iar atunci când greșesc, recită pe de rost din Azorel;
– publicul din ce în ce mai prins în rutina de zi cu zi, care ajunge prea rar la concerte, iar atunci când ajunge nu cere să vadă autorizațiile PSI (că doar au și cluburile astea planul de evacuare lipit pe pereți ..de parcă l-ar studia cineva, în caz de…);
– artiștii, care se luptă să răzbească, să poarte un mesaj, să facă o diferență și nu doar zgomot și care acceptă să cânte oriunde doar pentru a fi aproape de fani?
Sau poate noi toți. Luăm de bun ce ni se oferă, ne spunem că nu-i treaba noastră să ne interesăm de siguranță, mereu este treaba altcuiva (care poate gândește la fel, că totuși nu-i treaba lui), care probabil încearcă să găsească soluția cea mai la îndemână, pentru că merge și așa și…oricum avem buget limitat pentru chestii serioase, pentru care trebuie să ai bani (de la consumator până la patron).
Știm să ne rățoim, să luăm la rost și să facem scandal pe facebook (mai nou) dacă considerăm că am fost fraieriți, jigniți, deși am plătit. Facem asta așa de des, ne deranjează orice și suntem mereu puși pe harță, încât nu mai suntem atenți la nimic altceva, până ajungem să credem că suntem îndreptățiți doar să pretindem. Ne cunoaștem așa de bine drepturile, încât considerăm că nu trebuie să facem nimic în schimb.
Să recunoașteam, de cele mai multe ori apucăm drumul mai scurt, de ce să ne complicăm?
Bine, schimbăm guverne, schimbăm parlamente, dar chiar credeți că vor coborâ de pe culmi să se asigure că poporului îi merge bine? Poate doar ca să mai câștige niște capital de imagine..
Chiar credeți că vor face inspecții prin cluburi, să se asigure că frații, prietenii, copiii noștri se distrează în siguranță și nu vor muri în caz de incediu sau cutremur?
Nu țin partea nimănui, nu scuz și nu acuz. Spun doar că ar trebui să ne gândim că poate avem o problemă de mentalitate, o problemă cu modul de a gândi, de a reacționa. Nu mă aștept să dezvoltăm brusc un spirit civic, să fotografiem probleme acolo unde le observăm, să punem întrebări. Mă gândesc doar că trebuie să ne implicăm, nu doar să așteptăm ca alții să găsească soluții sau cârpeli în cel mai rău caz, în locul nostru.
Cum să pretindem schimbări, dacă noi nu ne schimbăm, dacă nu dăm exemplu?

November 9, 2015

dar noi ne vom schimba?

Au trecut aproape 2 ani de când am fost într-un club. Și nu pentru că aș considera că am îmbătrânit (cel mai des mergeam după absolvirea […]
November 4, 2015
De ce nu merg la proteste?

De ce nu merg la proteste?

Eu nu merg la proteste. Nu e acum o ocazie specială, nu merg în genere. Nu merg pentru că nu cred în ele. Nu că nu […]
November 4, 2015

#colectiv și atât?

Trăim în societate, grupuri, familie, cuplu şi avem nevoie de ceilalţi şi celălalt pentru a nu ne pierde echilibrul. În aceste zile, ne vine parcă să […]
November 3, 2015

Am fost lângă el, o dată. Ultima dată!

De Adrian Rugină am auzit pentru prima dată de la bărbos. Erau prieteni vechi şi colaborau des la diverse concerte şi festivaluri. Vorbea despre el cu […]