Am spus deseori că trăim într-o societate în care e atât de promovat individualismul căci am uitat cum e de fapt, să trăieşti printre oameni. Ca şi convingerile stupide pe care le trâmbiţăm doar pe facebook căci suntem incapabili să le punem în practică în viaţă de zi cu zi, principiile au devenit dispensabile ca şi şosetele. Ne băgăm picioarele în ele ori de câte ori se schimbă anotimpul şi le alegem pe cele potrivite după cum bate vântul.

Nu am suportat niciodată citatele motivaţionale şi nici persoanele care le repetă frenetic scriindu-le pe orice gard. Nu pot să cred că o persoană este un om bun când spune că “bunătatea mea a fost luată drept prostie”/ “sunt un om bun dar ceilalţi mă fac să sufăr şi nu mă înţeleg”/ “ah, tu cel care ai profitat de încrederea mea şi ai plecat apoi, părăsindu-mă pentru una cu silicoane, mă vei regreta căci numai eu ştiu să te accept aşa cum eşti.” Ştiu, trăim într-o lume variată şi fiecare e liber să acţioneze cum consideră de cuviinţă dar am trăi într-o lume mai normală dacă am avea măcar o simplă noţiune a ceea ce înseamnă principiu, valoare, credinţă în viaţă.

Am auzit deseori de la ceilalţi că sunt oameni buni, corecţi, inteligenţi, morali şi ancoraţi în realitate. Mi s-a dovedit că niciunul dintre ei habar nu avea despre ce vorbea. Buni erau doar de ochii lumii căci în intimitatea lor nu suportau pe nimeni; corecţi erau doar în discuţii căci în relaţiile pe care le aveau nu aveau niciun scrupul; inteligenţi erau doar în faţa celor slabi şi impresionabili căci în realitate, nu ştiau decât să reproducă păreri citite pe wall-uri; morali erau doar în faţa iubitei lor când se prefăceau că se uită pe net la maşini şi când nu era ea prin preajma dădeau add friend la Mitzi Eu; acorati în realitate erau în momentul în care se plângeau că lumea e perfidă şi că toţi “sunt pe interes”.

A fi un om de calitate înseamnă să fii corect cu tine şi cu ceilalţi. Să accepţi cine eşti şi să nu tragi după tine pe cineva decât dacă îi poţi da ceea ce ştii că vrea şi merită. Decât să te plângi constant de această lume şi de ceilalţi care te împiedică să trăieşti aşa cum îţi doreşti mai bine te-ai uita în oglindă și te-ai întreba: dar eu cât valorez prin prisma a ceea ce spun și fac?

Sursă foto: www.slideshare.net

December 3, 2015

Ce valori ai?

Am spus deseori că trăim într-o societate în care e atât de promovat individualismul căci am uitat cum e de fapt, să trăieşti printre oameni. Ca […]
November 25, 2015
oameni desculti

Oameni desculţi

M-au fascinat de când mă ştiu. De când tălpile mele încălţate băteau praful prin curţile de la ţară şi mama îmi spunea să mă descalţ. Să […]
November 20, 2015
mi-am luat casa

Mi-am luat casă

Mi-am luat casă. De una singură. Dupa şase luni cu drumuri şi acte şi bănci şi oameni. Am reuşit. Povestea în sine nu este cine ştie […]
November 10, 2015

Femeia – povești diferite la vârste diferite

Băi, tată, cum mai trece timpul ăsta! Parcă mai ieri, alaltăieri, mă urcam în tren sau în avion și călătoream pe oriunde îmi poftea inimioara, sau […]