Stimate domn doctor,

Mi-am calmat zbuciumul exterior înainte de a-ți scrie aceste rânduri dar pe cel interior nu-l pot stăpâni. Așa că, deși voi încerca să nu folosesc cuvinte care să-ți jignească neprețuitul orgoliu, sper să-mi simți totuși tăișul vorbelor, dacă vei decide să le bagi în seamă vreodată.

Am auzit că te-ai decis să candidezi pentru o funcție înaltă: rector al Universităţii de Me­dicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iași. Nu înaltă în sensul la care te gândești tu: că vei putea da ordine și privi de sus pe toată lumea; asta oricum o faci deja. Înaltă în sensul metaforic, stimabile!

E o muncă nobilă să îndrumi niște oameni spre un viitor strălucit. Îți spun eu, ca educatoare, ca formator de minți fragede. E o adevărată onoare să poți ghida, instrui, oferi părți din propria-ți cunoaștere și experiență!

Așa că te rog, te rog frumos chiar: dacă ajungi să deții această funcție, învață-ți studenții  să fie oameni atunci când își trateaza pacienții! Învață-i că cine stă pe patul acela de spital, nu o face din plăcere, din dorința de a-i tortura, scârbi, chinui pe ei. Învață-i că un om bolnav nu e o cârpă de șters pe jos, indiferent de ce spune contul său din bancă sau nevasta disperată și ofilită de durere, din sala de așteptare. Învață-i să uite de plic, de băgat mâna în buzunar și verificat suma! Învață-i că nicio sumă din lume nu înlocuiește dragostea de tată, de mamă, de frate, de soră! Învață-i, stimate domn doctor, că trebuie să facă tot posibilul pentru a salva fiecare viață ce le cade pe mâini, indiferent de condiția sa socială!

Iar dacă vei dori să le dai un exemplu de „AȘA NU!”, adu-ți aminte de felul în care l-ai tratat pe tatăl meu! Adrian Cristea. Sună cunoscut? Sunt convinsă că nu. Pentru tine a fost un amărât de bolnav de cancer. Nici nu cred că l-ai considerat om atunci când ai văzut că mama nu ți-a întins pe birou suma pe care i-ai cerut-o. Să mai dau detalii și despre transportul cu ambulanța pe care trebuia să i-l asiguri înapoi la Galați, stimate domn doctor? 1800 de lei când acesta era gratuit? La ce-ți mai trebuiau 1800 de lei? Pentru bannerele și pliantele candidaturii de astăzi?

Îmi trec acum prin minte multe cuvinte prea puțin ortodoxe, pe care ți le-aș fi adresat fără remușcare dacă aș fi fost de-aceeași teapă cu tine! Dar eu te iert și, în memoria tatălui meu, care era un pacifist, nici măcar nu-ți voi mai menționa numele… poate în ultimul ceas te vei simți și îți vei aduce aminte de latura ta umană.

Pacienții sunt oameni, domn doctor! Tratează-i ca pe niște oameni!

Și dacă nici așa nu merge: imaginează-ți că ești tu pe patul de spital! Cum ai vrea să fii tratat?

Semnat,

O fată rămasă fără tată mult prea devreme.

sursa foto: allergiesandyourgut.com

January 23, 2016

Scrisoare închisă

Stimate domn doctor, Mi-am calmat zbuciumul exterior înainte de a-ți scrie aceste rânduri dar pe cel interior nu-l pot stăpâni. Așa că, deși voi încerca să […]
January 22, 2016
skinny jeans barbati

Bărbații cu pantaloni mulați

De fiecare dată când văd un bărbat cu pantaloni mulați mă simt ca o babă care se întreabă ce-o fi și cu moda asta? Sigur, fac […]
January 20, 2016

Pare perfect, dar nu există

Da, știu, poveștile cu Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene sunt foarte frumoase. Încă îmi plac și mie, și încă visez la ele. Seamănă cu toate pozele alea […]
January 12, 2016
ambuteiaj

Ce faci când e ambuteiaj?

Cu taxiul prin ambuteiaj Ieri, în taxi. Ca de obicei, ajuns pe strada mea, taximetristul începe să se plângă de drum, de trafic, de sistem, de […]