Care a fost cel mai ciudat loc unde ai adormit ever? Ei, nu o să-ți vină să crezi unde am adormit eu azi!

De vreo două nopți încoace, mai mult moțăi decât dorm, fără să descopăr un motiv anume. Și nu mă ajută nimic. Cititul, televizorul pe fundal, ceaiul cald de tei, muzica de dormit de pe youtube în căști – nimic nu funcționează. Cu pastile încă nu am încercat.

În fine, am o săptămână de când am început și chimioterapia. Or fi având pastiluțele alea mici și roz ceva energizant în ele, că ziua chiar sunt perfect funcțională. Ieri am fost pe baricade la atelier, azi la fel.

Azi, fix AZI, mă trimite datoria de administrator la ANAF, ca să împing niște hârtii către și prin ghișeul numărul 5, cel mai aglomeral dintre toate. Pe la orele 13:00. Îmi iau biletul 0233 și văd, pe ecranul cu rânduieli, că la ghișeul 5 s-a ajuns pe la 0218. Buuun! Îmi găsesc un scaun, dau toate telefoanele, iau toate notițele restante și ajunge rândul pe la 0224.

Deodată, ca un făcut, mă cuprinde o chicoteală. Pun mâna oblon la ochi, ca cetățeanul preocupat, și închid ochii. Cu ruxacul alături, cu mapa cu foi și numărul în mână. Doar puțin! Subtil, discret. Dar nu știu cum se face, că ajung în poziția cu capul pe spate, ușor într-o parte, cu mapa și numărul lângă mine, cu o băluță discretă pe dreapta și aud ca prin vis 0234!

0234! Ăsta e-al meu!

Ba nu-i al meu, al meu e 0233. Adică… am pierdut rândul!!!! 

Mă fac arc, scap numărul, găsesc numărul, și mă duc praștie spre ghișeul 5.

Știți, eu am 0233, nu am auzit când m-a strigat, vă rog, dacă aș putea să mă lăsați să depun dosarul – eu către cei cu numărul 0235 cred, că cel cu 0234 era deja la o gâlceavă mică cu doamna de la ghișeu.

Da, sigur, am văzut că dormeați și… v-am și invidiat puțin – era un domn cam de vârsta mea 🙂

Ajung la doamna care era vădit enervată de predecesorul meu care, printr-o clemență chinuită, mi-a luat hârtiile.

Meșterul de perne SRL? Da ce faceți, doamnă? Perne?

Iată cum am salvat ziua cu denumirea firmei mele!

Și uite așa mi-am făcut eu amiaza pe scaunul din holul de la ANAF, loc unde nimeni nu cred că și-a imaginat că se poate dormi atât de profund! 

PS: aveam și vreo 3 apeluri pierdute pe telefonul pe care nu-l auzisem… iar băluță nu aveam, că am verificat 🙂

Tu unde ți-ai petrecut cel mai ciudat moment de adâncă relaxare al zilei?

 

April 17, 2018

Cel mai ciudat loc unde mi-am făcut amiaza!

Care a fost cel mai ciudat loc unde ai adormit ever? Ei, nu o să-ți vină să crezi unde am adormit eu azi! De vreo două […]
April 12, 2018

Cum am petrecut de cancerul asta? Partea a VII-a

La unii Joia Luminată, la mine a treia zi de chimioterapie – după scripturi. Am promis că revin, așa că voi scrie pe scurt, cât de […]
April 2, 2018

Cum am petrecut de cancerul asta? Partea a VI-a

Între timp am venit acasă, febră, antibiotic, pastile, analize, iar febră, iar eco, iar analize, iar IRO. Petrecere copil, serbare copil, atelier, plăți salarii și facturi, […]
March 27, 2018

Cum m-am pornit la vânat de libertate

Când aveam 14 ani îmi doream foarte tare să fiu liberă. Așa eram pregătită să fiu independentă că nu știam nici ochiuri să prăjesc. Să plec […]