Știi cum e să te culci om și să te trezești dalmațian? Dacă nu, îți spun eu: e a naibii de frustrant! Oricât de optimist ești tu în viața de zi cu zi, atunci când te uiți dimineața în oglindă și constați că te-ai umplut de niște nasturi roz pe 80% din corp, îți vine să îți iei câmpii definitiv.

Mai ales după ce, cu o săptămână în urmă, te-ai luptat cu (ce credeai tu că e ) o gripă soră cu moartea; sau cel puțin verișoară de gradul II.

Să vă povestesc despre boala cu care am făcut eu cunoștință în ultima lună: Pitiriazis rozat Gibert. Este o boală dermatologică, care iubește primăvara, toamna și femeile. Da, dragile mele, suntem atââââât de norocoase! Nu e suficient că o dată pe lună ne transformăm în leoaice de care te poți apropia doar cu bucățele de ciocolată și doar dacă nu sunt cuțite prin preajmă. Ne-a mai blagoslovit Bărbosu’ și cu asta!

Singura parte bună a bolii e că nu e contagioasă; drept urmare, îți poți desfășura activitățile zilnice fără grijă. De asemenea, e o boală pe care poți să o ai fără să te arate lumea cu degetul. Dacă nu ești gură spartă și nu cauți mila celor din jur, n-o să știe nimeni că la suprafață ești ok, dar pe sub stratul de haine, arăți de parcă ai locui în orașul țânțarilor.

Și acum să trecem și la părțile alea mai urâte, care te fac să plângi cu nasu-n pernă, înainte de culcare. Dacă te pune ăl cu coarne să faci baie cu apă fierbinte, poți să te pregătești sufletește pentru cele mai crunte mâncărimi. Dacă ești ascultătoare și faci dușuri cu apă nici prea caldă, nici prea rece, mâncărimile își iau jucăriile și pleacă. Eu am fost unul din cazurile fericite care nu au avut parte de prurit.

De asemenea, e o boală care nu te părăsește prea devreme. Durata medie este între 5 și 8 săptămâni, iar în cazurile extreme, aceasta se poate prelungi până la 3-4 luni. Am avut un dram de noroc și aici, căci în cazul meu după 3 săptămâni, erupția a început să se atenueze: adică petele s-au micșorat și au început să se apropie la nuanță cu pielea mea.

Tratament pentru boala asta nu există. Deși unii doctori îți mai recomandă antihistaminice și emoliente topice anti-prurit, nu s-a descoperit încă un tratament specific, care să aibă efect. Mai pe înțelesul tuturor: boala își face de cap cam cât vrea mușchiul dumneaei, poți să te dai tu de-a dura prin porumb!

Cum debutează pitiriazisul rozat? Care sunt semnele şi simptomele sale?

„Pitiriazisul roz (rozat) debutează, de obicei, într-un mod caracteristic: o maculă (pată) izolată care apare pe spate, pe piept sau pe abdomen, urmată, la câteva zile sau săptămâni, de o erupție în alte regiuni ale corpului. În unele cazuri însă, erupțiile pot să se multiplice şi la câteva ore după apariția leziunii (maculei) inițiale.

Pata sau leziunea inițială se mai numeşte în literatura medicală «leziune heraldică». Uneori, cu câteva zile înainte de erupții, apar şi unele simptome zise «prodromale»: de cele mai multe ori, ați putea acuza simptome precum oboseala, durerile musculare, febra, ca şi cum ați avea o viroză sezonieră, dar şi greață, umflarea nodulilor limfatici.” spun specialiștii de pe sitemedical.ro .

La mine a debutat pe pulpa piciorului stâng, la o zi după ce mi-am sărbătorit cei 26 de ani. Inițial am crezut că m-a pârlit careva cu țigara, întrucât fusesem îmbrăcată în fustă, într-un club frecventat majoritar de fumători. După câteva zile, însă, pata respectivă a început să se mărească și să-mi dea de bănuit. Dar, ca o optimistă ce sunt, mi-am zis: las, că trece! Și fix o săptămână mai târziu, nu numai că nu mi-a trecut, dar a început să facă și pui; un pic mai sus, pe abdomen. Azi 3, mâine încă 3, poimâine încă 10, iar după o altă săptămână eram Alexandra, rasă pur pătată.

Cum am reacționat?

Inițial m-am pus pe bocit și pe făcut promisiuni unei divinități din tavanul camerei mele: „promit că nu mai fac și nu mai dreg!”, ”îmi schimb stilul de viață!”, ”fă-le, doamne, să dispară!”. Eh, ce vreți, așa-i când suferi de dramatism cronic.

Apoi m-am lăsat diagnosticată de specialiștii în domeniu și m-am mai relaxat un pic.

Numai că nu am stat chiar degeaba, așteptând să treacă, așa cum mi-a fost recomandat, ci le-am uns pe stimabile cu ulei de măsline, în fiecare seară, după duș și am luat Claritine (o pastilă pe zi). Iar în momentul de față, Pitiriazisul meu e pe picior de plecare definitivă și irevocabilă.

Așa că, fetelor, dacă e primăvară, toamnă și simțiți că aveți imunitatea cam scăzută și stresul zilnic cam crescut, vă recomand să faceți tot posibilul să schimbați situația, înainte de a vă întâlni cu mândrul Pitiriazis rozat Gibert.

sursa foto: s-media-cache-ak0.pinimg.com

March 14, 2016

Gibert, Pitiriazis Gibert

Știi cum e să te culci om și să te trezești dalmațian? Dacă nu, îți spun eu: e a naibii de frustrant! Oricât de optimist ești […]
March 9, 2016

Când ştii prea multe, mai bine taci!

În ciuda vehemenţelor mele apropo de unele subiecte, oamenii mi se confesează şi-mi povestesc multe lucruri care s-ar putea transforma foarte uşor în bârfă. Deşi sunt […]
February 29, 2016

Zâmbăreți doar la nevoie

În general sunt o fire pașnică. La prima vedere, sunt cea mai timidă persoană de pe fața planetei. Nu mă bag în vorbă dacă nu-mi ești […]
February 23, 2016
ne schimbam numele

Ne schimbăm numele?

De la an la an văd tot mai puține fete pe care le știu. Motivul? Multe își schimbă numele de familie și nu le mai pot […]