Nisa. Ankara.Bruxelles. Paris. Irak. Bangladesh. Pakistan. Iordania (Jordan). Orlando,SUA. Irak. Bangladesh. Afghanishtan. Pakistan. Irak. Yemen. Bruxelles. Irak. Coasta de Fildeș. Nigeria. Camerun. Somalia. Pakistan. Burkina Faso. Somalia. Indonezia. Istanbul. Irak (11.01.2016). Marseille (11.01.2016). Egipt. Ras Lanuf(Libia -7 ian 2016). Paris (7 ian 2016). Zilten (Libia-7 ian 2016). Afghanistan. Irak. India. Afghanistan.

Și acestea sunt doar atacurile teroriste înregistrate în 2016 și publicate până acum pe wikipedia. Pe scurt, asta îți va apare când cauți pe internet “terrorist attacks in 2016”.

Și încă ceva: “luptăm împotriva terorismului”, indiferent de culoare şi religie, doar de vreo …33  ani !!!!

Nu sunt cazuri izolate sau fără legături între ele. Din contră, unele dintre ele au avut loc în aceleași zile. Și au avut loc atât în țări musulmane, cât și în capitale europene.

Durerea este aceeași. Viața și moartea sunt  aceleași, indiferent de religie sau culoare pielii.

Următoarele cuvinte, aparținând Alinei Isac Alak, oferă cred o părere mai mult decât competentă a cum se văd viața și moartea din cealaltă parte:

[…] suntem oameni şi cea mai facilă reacţie în faţa unor atrocităţi care ne asaltează este aceea emoţională, transpusă în frică, ură, generalizare, atitudini dublate de tendinţa definirii propriului sine – şi a propriei culturi – în opoziţie cu Celălalt. Celălalt care poate îmbrăca diferite forme: a fost catolicul/ortodoxul/păgânul, rămâne cu fatidică, obstinantă consecvenţă evreul, iar astăzi este „privilegiat”, nu aleatoriu, musulmanul. Tot pentru că suntem oameni, suntem capabili să facem un efort de judecată personalizat, cel puţin atunci când stereotipurile noastre pragmatic utile riscă să genereze acte de discriminare reală şi să afecteze viaţa unor indivizi nevinovaţi. Musulmanii, prinşi în cercul vicios creat de crimele abominabile ale teroriştilor şi de discursurile islamofobe ale adepţilor partidelor de extremă dreapta, sunt atât cele mai numeroase şi preferate victime ale radicalismului islamic, cât şi, se prefigurează, ţinta unor noi atitudini islamofobe.

A denunţa terorismul, aşa-zisul Stat Islamic, Al Qaeda, Hamas sau acţiunile oricăror criminali musulmani nu reprezintă un demers islamofob; a critica anumite interpretări islamice sau islamul ca religie nu este islamofobie. Sunt măsuri indispensabile de securitate sau pot fi polemici intelectuale savuroase şi constructive. A transforma musulmanii, trataţi ca un tot unitar prin atribuirea – în mod esenţialist şi fals universalizator – unei serii de caracteristici delirant de malefice, într-un duşman absolut, care îţi ameninţă fundamental existenţa şi faţă de care îţi poţi suspenda orice manifestare morală şi căruia nu îi mai recunoşti nicio calitate, este însă un demers legitimat prin islamofobie.

Să ne înțelefem: religia nu are și nu va avea nici o legătură cu războiul. Cum nu a avut nici cu cruciadele (și știu ce spun,că am avut de tras pe subiectul ăsta și a fost prima dată când m-am întâlnit cu discriminarea!). Că este folosită ca motiv este cu totul altceva!Așa pot să motivez și eu că dau în cap cuivă, pe motiv că am avut o viziune că mă va ataca.

Războiele, ura, violența au de-a face doar cu politica, cu partea financiară și cu teritoriul. Cum vi s-ar părea să ne declare unii război ca să poată extrage ce-i la Roșia Montana, spre exemplu? Vedeți, nu v-ar conveni.

Poate ar trebui să ne uităm în interiorul nostru înainte să  tragem concluzii (de cele mai multe ori pripite), să stăm de vorbă cu noi înșine și apoi cu cel de lângă noi.

Închei cu următoarele rânduri:

Dragă lume,

Ce se întâmplă cu tine în ultimul timp??

Nu te-ai săturat de ură, războaie, egouri ? De atacuri, violență, crime și sinucideri? Nu știi că suntem 7 miliarde și în creștere și ar trebui să ne înțelegem?

Nu te-ai săturat de oameni proști și mâniați de instincte, de oameni care merg cu teamă și fără să știe dacă se vor mai întoarce acasă, de națiuni care declară fără să se gândească prea mult că VOR SPORI atacurile ?Atacurile…

Nu te ai săturat de ipocrizie, ca oamenii DOAR SĂ DECLARE că NU MAI EXISTĂ RASISM, sau intoleranță, pentru ca apoi să arunce cu pietre atunci când cineva nu este de acord?Să aștepte ca un lucru oricât de mic (un gest, o expresie, orice) să dea greș și să servească ca scuză pentru un atac sau război (aramat sau pshihologic). 

Nu ți se pare că este PREA MULT? Ești așa de disperată după putere, control, încât UIȚI SĂ TRĂIEȘTI?

Dragă lume, oprește-te o secundă, uită-te spre un cer albastru, inspiră și OPREȘTE VIOLENȚA!

Sursă citate: http://peacealliance.org/tools-education/peace-inspirational-quotes/ si  http://www.quoteslike.com/hope-elie-wiesel-quotes/