Acum câteva luni mă plimbam pe Ștefan, în Iași. O vreme cam năzuroasă, cu vânt și puțini nori pe cer. Probabil era în jur de ora 18.00 căci așteptam să intru la Operă. Ei bine, în acest frumos cadru pietonal văd un șir lung de oameni, tineri și bătrâni deopotrivă, ba poate chiar o idee mai mulți tineri, cu pancarte și scandări.

Cine mă cunoaște știe despre mine că nu îmi plac manifestările, pancartele și țipetele indiferent de subiect. Totuși de data aceasta oamenii nu țipau ci cântau și asta m-a ținut în loc ca să văd ce se întâmplă. Era vorba despre un protest împotriva căsătoriei persoanelor de același sex.

Erau mulți. Șirul de întindea pe toată pietonala și se sfârșea undeva pe lângă Mama Mia. Erau și copii și preoți, femei și bărbați, mulți tineri după cum am spus. Toți pioși după chip. Fetele își ascundeau tinerețea sub batic și sub fuste până în pământ. Preoții duceau și ei pancarte. Cântau frumos și păreau un singur glas care luptă cu cea mai mare ”nedreptate”de pe aceast pământ: persoanele care iubesc oameni de același sex.

 

Reveria mi-a fost întreruptă de o fată cu păr lung, bătut de vânt, o fostă colegă de facultate pe care încă de atunci o știam pioasă. Mi-a dat un pliant și l-am refuzat pentru nu puteam sa îl iau că aveam lacrimi în ochi de la atâta nerozie.

Mă întreb și acum ce le-au făcut acei oameni. Dacă au cunoscut măcar un singur cuplu de acest fel. Dacă au trăit în prejma lor. Dacă îi urăsc cu adevărat și din ce cauză că eu tot nu pot să pricep. Ce supărare atât de mare te scoate duminica pe înserat la scandat în loc să îți vezi de (ne)fericirea ta? Cu ce te deranjează dacă și ei să căsătoresc? Nu, nu la biserică, că din punctul meu e o instituție privată, dar la primărie? Să aibă și ei aceleași drepturi ca oricare în caz de divorț și alte daraveli sau să poată să facă împrumut la bancă dacă au nevoie. Înțeleg că nu îi poți primi în biserică (încalcă legi vechi din Biblie, știu), dar lasă-i să-și vadă în rest de viață lor, nu te băga peste ei.

 

Acum…mai erau și familii cu copii de mână în acest marș și m-au întristat și mai tare. Pe de o parte că acești părinți îi învață pe copii neîndurarea și discriminarea, pe de altă parte mă întrebam ce viață ar avea unul dintre acești copii dacă ar descoperi că are o altfel de orientare sexuală…L-ai alunga, nu l-ai mai iubi, nu i-ai fi alături?

Până una alta nu am gunoscut niciun cuplu gay, dar pentru mine e simplu: iubirea este iubire orice ar fi.

 

Sursa foto: https://unsplash.com

September 11, 2016

Au sau nu dreptul la o familie?

Acum câteva luni mă plimbam pe Ștefan, în Iași. O vreme cam năzuroasă, cu vânt și puțini nori pe cer. Probabil era în jur de ora […]
September 6, 2016

Nostalgie în zi aniversară

10.10.2014 noaptea, adică 11.10.2014 Un mail trimis pe adresa Belva după ce a n-a oara, Raluca m-a îndemnat să le scriu. Zis și făcut! Bună seara, […]
August 15, 2016

Când unele drumuri se termină

Unele se termină prea devreme. Pentru alți așteptarea este prea lungă și ei ar vrea să se termine mai rapid. Mai sunt cei care nu își […]
August 11, 2016

Eu și Nina

Nina Simone, artista, mi-a fost dragă mulți ani fără a face o pasiune puternică pentru ea așa cum am făcut pentru alți artiști. La sfârștiul iernii […]