Am o problemă cu praful. Nu sunt alergică, nu strănut și nici nu-mi apar iritații pe piele dacă vin în contact cu el dar pur și simplu nu-l suport. Când vine vorba de curățenie, parcă intru în transă, de aș fi în stare să lustruiesc fiecare bucățică din casă de 10 ori pe zi.

Nu suport să ajung acasă și să găsesc dezordine când știu că la plecare, în urma mea, am lăsat totul bec. Poate că am unul sau mai mulți pitici pe creier dar îmi displac total murdăria și dezordinea.

Țin minte și acum, povestea din copilărie pe care mi-o citea mama în fiecare seară, cu Murdărica, fetița care nu voia să se pieptene și să se spele dimineața pe față și pe dinți, înainte de a pleca la grădiniță. Îmi era așa milă de ea și de felul în care o tratau ceilalți copii, pentru că nu era îngrijită, încât am rămas cu sechele și acum țin la igiena mea și la curățenie, în general, mai mult ca la orice.

Și nu-i înțeleg deloc pe cei care trăiesc într-o dezordine totală. Îi vezi în fiecare zi cum apar în fața ta ca scoși din țiplă, dar dacă pătrunzi la ei în apartament sau în mașină, îți vine să faci stânga împrejur și să o iei la goană.

Știu că nu întotdeauna există timp și disponibilitate pentru a face curățenie. Și eu mai las vase în chiuvetă pentru a doua zi, pentru că sunt mult prea obosită și ceasul arată o oră mult prea târzie pentru activitatea asta. Nu dau toată ziua bună-ziua cu aspiratorul, nu șterg rafturile zilnic și nu aranjez mereu hainele în dulapuri și sertare. Fac curățenie generală o dată pe săptămână dar în restul zilelor fac tot posibilul pentru a menține casa curată. Căci, dacă ții curățenia din scurt, nu-ți mai vine așa greu la finalul săptămânii.

Dar dacă tu lași muntele de vase nespălate în fiecare zi în chiuvetă și se adună acolo și farfurii în care au servit invitații tort la ziua ta, acum două săptămâni, cred și eu că nu-ți mai vine, apoi, să le iei la curățat. Mai bine le arunci pe geam și-ți cumperi altele.

Dacă lași praful să adune de două degete înălțime în casă, cred și eu că ți se face un pic rău când te apuci de curățenie, de-ți vine mai bine să plantezi ceva în sufragerie și să te muți la cort.

Și să nu mai vorbesc de mașinile în care urc și arată ca după război. Dacă tu nu ți-ai dus mașina la spălătorie de când era bunica fată mare, păi degeaba te urci la volan cu pantaloni curați,  tricou spălat și călcat și pantofi lustruiți, căci atunci când cobori, ai câlți de praf și murdărie pe tot spatele și pantofii gri, de zici că vii de pe câmp și nu de acasă.

Sincer nu îi înțeleg pe cei care nu țin cont de aspectele acestea și preferă să trăiască cu stratul de praf sub nas, decât să pună mâna pe o cârpă și să scape de microbi; căci, da, la urma urmei, toată murdăria aia de care sunt înconjurați zilnic, nu conține altceva decât generații întregi de microbi.

Și dacă tot n-au timp și chef de spălat, curățat, șters… de ce nu rup din buzunarul lor câțiva lei, să angajeze pe cineva să le facă treaba?

Sunt lucruri pe care nu le pricep și pentru care nu găsesc vreo explicație rezonabilă. Poate mă ajutați voi! Singura concluzie la care am ajuns eu e următoarea: curățenia nu e pentru toată lumea! Unora le place să trăiască în praf și dezordine…

sursa foto: girlswithgunscleaning.com

 

November 8, 2016

Curățenia nu-i pentru toată lumea!

Am o problemă cu praful. Nu sunt alergică, nu strănut și nici nu-mi apar iritații pe piele dacă vin în contact cu el dar pur și […]
November 7, 2016

#Iași

Că îmi iubesc oraşul o ştiu cel mai bine colegii mei de la Bucureşti care, ani la rând, m-au întrebat când mă mut acolo şi au […]
November 2, 2016

Cel mai bun animal de casă

De ce am ales un pește? Pentru că sunt ușor de îngrijit, preferă solitudinea, comunică cu lejeritate și nu au nevoie decât de apă curată și […]
November 1, 2016

Un’ te duci tu, timpule?

Un’ te duci tu, timpule? Dracu’ știe, domnule… Dracu’ știe, domnule… Nu știu cum simt alții trecerea timpului dar eu, de când m-am mutat din casa […]