Cred în sinea mea că vânzarea nu e pentru oricine și azi vă explic un pic din experiența mea cu o vânzătoare din domeniul nunților.

Într-un articol precedent povesteam despre nuntă, proces care între timp a demarat. Fiind vorba de nunți poți fi sigur că vei cheltui mail mult decât pentru achiziția unei mașini. Unele achiziții sunt mai importante decât altele: rochia, verighetele, costumul, etc. Acum fiind vorba de achiziții destul de costisitoare, alegerea nu este mai niciodată ușoară. Și aici intervin vânzătorii…

Bun am pornit la pas în căutarea unei rochii de mireasă, cu buget și o idee despre ce vreau. Am ales câteva magazine și hai la probat. La un magazin de renume din Iași, găsesc o rochie frumoasă, care îmi place, însă am ceva dubii. În cabina de probă dau rochia jos și între timp doamna vânzătoare mă asaltează cu întrebărea magică „și v-ați hotărât, vă place, o luați?”. Ca să înțelegeți cât de penibilă era situația: eram cu o mână pe sâni și cu alta căutam ceva cu care să mă acopăr. În sfârșit termină frază și:

Eu: „Îmi permiteți să mă îmbrac, căci nu mă pot concentra la ce spuneți”

Vânzătoarea (zâmbind arogant): „Doamnă, eu ca dumneavoastră am văzut mii…”

Eu: „Vă înțeleg, dar vreau să mă îmbrac și discutăm după.” Mirată doamna iese din cabină.

Acum când mă gândesc îmi vine să râd cu lacrimi, rup din filmele de comedie.

Ieșind decid ca e doar un incident și încerc să discut cu doamna vânzătoare. Explic frumos dubiile mele și întreb când ar fi un termen maxim pentru a da comanda. Și de aici începe o întreagă pledoarie: că este târziu (4.5 luni înainte de eveniment) și că au fost femei ca mine indecise și că nu și-au luat rochie nici acum cu 2 săptămâni înainte de nuntă și că o să îmi pară rău dacă nu dau comandă din timp, atelierul lor e renumit și nu au timp practic să aștepte pe una ca mine să se decisă… De menționat că în tot acest timp eu stăteam în picioare și dumneaei era așezată comod pe scaun. Eram indecisă, deci nu avea sens să fiu și așezată să îi pierd timpul.

Am întrebat frumos de ce nu am putut să îmi fac poze cu rochia și răspunsul a fost unul de genul: „pentru că am avut fete care s-au dus acasă, au văzut pozele din nou și s-au răzgândit”. Ce deduc eu de aici: este mai importantă vânzarea decât faptul că vei avea clienți mulțumiți. E mai important pentru tine ca eu să iau o decizie la cald, pe care apoi o voi regreta, dar ție nu prea îți pasă „ca mine ai văzut mii…”.

Cu ce gânduri am plecat din magazin legate de vânzarea în sine:

  • Cu un dubiu pentru că îmi place rochia, dar nu se prea merită să cumpăr de la un brand fără suflet.
  • Că vânzătorul face 90% din treabă. Aș fi putut cumpăra rochia fără să stau pe gânduri mult, dacă aș fi avut sprijinul și  înțelegerea persoanei;
  • M-am înșelat când am crezut că vânzarea cu „piciorul în ușă” a murit. Am trăit într-o bulă frumoasă numită marketing, unde vânzarea are sens și nevoia clientului este pe primul loc.

Inutil să spun faptul că am găsit un alt magazin, o vânzătoarea înțelegătoare și calmă, de la care mi-am cumpărat rochia de mireasă. Până la urmă nu era vorba despre rochie, ci despre cum îmi vinzi ceva: îmi acorzi atenția necesară, îmi asculți părerea și îmi oferi soluții concrete la probleme, despre asta este vorba.

Cred că afacerile care vând cu acel „picior în ușă” pe termen lung nu vor avea mari șanse de reușită. Din ce văd în fiecare zi consumatorul devine din ce în ce mai selectiv, pentru că să fim serioși are de unde alege. Vânzarea în sine este un proces personalizat și cumpărătorul vrea să simtă o conexiune între el și brand. Poți face campanii de marketing excelente, dacă ai oamenii de vânzare nepotriviți nu vei ajunge departe (și viceversa e valabil).

Cam așa stau încă lucrurile cu vânzarea, însă cam până când va mai merge așa?

Imagine: intouchcrm.com

May 19, 2018
vânzarea-în-ziua-de-azi

Cum stă treaba cu vânzarea în ziua de azi

Cred în sinea mea că vânzarea nu e pentru oricine și azi vă explic un pic din experiența mea cu o vânzătoare din domeniul nunților. Într-un […]
May 18, 2018

SOS, depresia! O ascunzi sau o tratezi?

Un subiect delicat, despre care ne este teamă sau rușine să vorbim, chiar și acum, în 2018. Până acum, nu am întâlnit pe cineva care să […]
April 28, 2018

Și fără să-mi vorbesc, m-am ascultat

Ne întoarcem din parc pe înserate, după ce am asistat la minunatul apus al soarelui. Același soare, dar de fiecare dată un nou spectacol al apusului. […]
April 24, 2018

Despre bătrânețe, cu zâmbete, turmeric și acid hialuronic

”Toți oamenii vor să trăiască mult, dar nimeni nu vrea să fie bătrân”-Jonathan Swift Pe mine bătrânețea mă sperie. Pentru mine bătrânețea înseamnă boală, inutilitate, singurătate […]