Îmi place Crăciunul! Îmi place atmosfera, faptul că oamenii zâmbesc mai mult, că devin cumva mai relaxați, mai disponibili sufletește, mai umani. Îmi plac cadourile, dar nu cele făcute din obligație sau de dragul de a le face, ci cele simbolice, dar cu suflet. Îmi place familia adunată la un loc, trăznăile copiilor mari și mici, vinul fiert cu scorțișoară, bomboanele pescuite din pom. E frumos, e cald și e perioada perfectă să facem introspecții, recapitulări ale evenimentelor de peste an și să înnădim amintiri.

Îmi place Crăciunul și cred că într-o viață anterioară am fost vreun spiriduș cu urechi lungi care lucra în atelierul lui Moș Crăciun. Îmi place Crăciunul, însă nu îmi plac anumite obiceiuri de Crăciun pe care nu le voi respecta niciodată pentru sănătatea mea psihică și nu numai.

Tona de mâncare

Acesta este un obicei cu care m-am trezit de când eram mică și de care, se pare, românii, la modul general vorbind, pur și simplu nu au scăpat. Îmi amintesc că mama se trezea la ore imposibile gen patru dimineața ca să se apuce de frământat cozonaci, de decorat tort și de făcut diverse aperitive care de care mai aranjate, dintre care nu lipsea binecunoscuta salată boeuf. Deși apreciez hărnicia mamei și implicarea ei, eu nu aș face lucrurile în același mod. Explic imediat de ce.

Pe de altă parte, sunt conștientă că acest gătit intensiv de Crăciun și nu numai, era modul indirect al mamei de a ne spune că ne iubește și că are grijă de noi. Chiar și acum când a mai îmbătrânit nițel și sănătatea nu-i mai permite astfel de acrobații domestice, tot mai pregătește una, alta prin bucătărie înainte ca eu, sora și fratele meu să ne adunăm pe acasă cu familiile din dotare. Dacă o cert și îi spun că nu e nevoie să ne îndoape ca pe porcușori înainte de tăiere, mama îmi răspunde: Nu pot, mamă, nu pot să stau degeaba. Trebuie să vă pun ceva în față de Sărbători.

Eu, însă, nu-mi bat atât de tare capul. În primul rând pentru că eu și soțul meu suntem oamenii care preferă mâncarea proaspăt gătită. Ce depășește două, trei zile, deja nu mai are același farmec. Prin urmare, preferăm să gătim des, cantități mici pe care să le consumăm pe loc, chiar și în caz de musafiri. În același timp, prefer să-mi petrec Crăciunul cu familia, întreagă fiind la minte și la trup, nu ruptă de oboseală și semi-adormită, cum era mama după câte trei nopți de gătit. În ultimul rând, tot acest gătit intensiv de șapte mii de feluri de mâncare e risipă pură. Mai bine cumpărăm niște daruri pentru cei dragi sau donăm banii către oameni mai puțin norocoși, decât să aruncăm trei sferturi din salariu pe mâncarea de Crăciun, care la final, va ajunge la cățel sau la gunoi.

Curățenia înainte de Sărbători

Curățenia ritualică înainte de Crăciun este alt obicei care îmi dă fiori pe șira spinării, mai ales când îmi aduc aminte de mama și tata în ocazii similare. Tata era rupt de spate cărând covoarele din casă să le bată afară, în contextul în care noi locuiam la etajul patru, mama obosită și ea, freca la geamuri și podele. După ce terminau cu asta, urma sesiunea de gătit excesiv și apoi încă o sesiune de curățat, că deh, se făcea mizerie în bucătărie de la atâta gătit. De ce, măi oameni buni? De ce e musai să speli perdele și covoare chiar înainte de Crăciun? De ce trebuie să lucească podelele în ziua de Crăciun? Nu se mai naște pruncul Iisus sau nu mai vine Moș Crăciun dacă nu miroase a detergent în casă?

Eu nu zic să nu curățăm, că doar nu este igienic să te târăști prin mizerie în nicio ocazie, însă nu intensiv. Nu trebuie controlate toate dulapurile chiar înainte de Crăciun, nu se ascunde Moșul acolo. Nu e necesar să fie spălate covoarele și perdelele cu trei zile înainte de 25 decembrie. Eu prefer să fac asta vara când am destul soare și căldură ca să se usuce în ritmul lor și să nu mă bată vântul sau viscolul, după caz, când scot covoarele din casă. Îmi place curățenia, dar în limita în care nu-mi răpește prea mult timp prețios pe care aș putea să-l petrec cu soțul și fetița mea fredonând colinde, decorând bradul și hlizindu-ne la desene animate.

Nu am să uit că în dimineața de Crăciun mă deșteptam foarte devreme ca să verific ce se ascunde sub brad, bineînțeles. Entuziasmată fugeam în pat la mama să-i arăt ce primisem de la Moșul. Ea, extenuată de toată treaba de dinainte de Crăciun, nu reușea să deschidă ochii și să lege bine două cuvinte. Decât să o văd așa, aș fi preferat să nu se spetească atât înainte de Sărbători și să se bucure cu mine de cadourile primite. Ar fi fost un timp prețios pe care mi l-aș fi amintit altfel.

Decoratul excesiv

Ador decorațiunile de Crăciun și îmi place să decorez prin casă. O steluță ici, o fundă colo, o beteală dincolo pe lângă brăduțul de Crăciun. Toate decorațiunile fac casa să pară mai caldă, mai acasă, mai veselă. Dar și aici, ce-i prea mult strică. Nu-mi place să-mi încarc excesiv casa și vă mărturisesc că afară nu m-am apucat de decorat. Nu văd rostul. Noi, familia, în casă stăm. E cazul să ne bucurăm noi ochii, în primul rând.

Nu am nimic cu cei care își decorează casa și la exterior. Poate sunt mai harnici ca noi, recunosc. Însă nu-mi plac oamenii care doresc să epateze, decorând excesiv și credeți-mă, știu cazuri. Eu v-aș transmite, măi oameni buni, că sărbătoarea aceasta nu stă în beteala sau instalația super scumpă pe care vi le-ați achiziționat. Moșul vă va găsi și dacă casa nu e luminată ca o pistă de aeroport. Îl are pe Rudolf, cel cu nasul roșu.

Ceea ce doresc să transmit este că nu are rost să mercantilizăm și mai mult această sărbătoare. Deja este hiper marketizată și a devenit un pretext pentru a crește profiturile marilor retaileri și a crește consumerismul de dragul orgoliului prostesc. Decât o decorație de Crăciun super scumpă sau masa excesiv încărcată de alimente care, în cele din urmă, nu se vor consuma, mai bine o donație către un copilaș care are nevoie. Nu este o competiție, nu trebuie să uimim pe nimeni, nu avem nimic de demonstrat, nu e cazul să epatăm. Haideți mai bine să ne bucurăm în liniște.

Generozitatea regăsită doar de Sărbători

Risipa despre care scriam mai sus merge mână în mână cu generozitatea unora regăsită doar în prag de Crăciun. Este foarte bine că ne gândim la oamenii mai puțin norocoși decât noi și, în mod special, la copilași, în perioada asta a anului. Este minunat că vrem să contribuim, să donăm, să ajutăm. O singură mențiune, totuși, haideți să nu ajutăm doar în perioada Sărbătorilor și, eventual, să facem caz de asta. Oamenii sărmani nu mănâncă doar o dată pe an în decembrie când unii sau alții își aduc aminte de ei. A fi generos, darnic și bun cu oamenii din jur nu ar trebui să depindă de data din calendar. Ne activăm sufletele doar de Crăciun?

Mesajele obosite de tipul “Fie ca…”

Recunosc că am avut și eu o perioadă a mesajelor și de acest tip, printre altele. Cum venea Crăciunul sau altă mare sărbătoare, cum butonam telefonul ca nebuna și luam agenda cap-coadă. Mai stăteam să scriu și mesaje personalizate, în multe dintre cazuri. Și apoi m-am oprit. De ce? Pentru că petreceam mai mult timp cu mesajele și urările de genul, pe care oricum nu le apreciază nimeni, decât cu familia, cu persoanele pe care le aveam în față în acel moment la prânzul sau cina de Crăciun.

Prefer să pun mâna pe telefon și să sun direct persoanele cu care nu mă pot întâlni în ziua de Crăciun, decât să pierd timp prețios dând mesaje și, mai ales, dând mesaje tipice. De când am devenit mamă sunt și mai atentă la modul în care îmi petrec timpul și prefer de o mie de ori să mă bucur de fetița mea decât să stau cu telefonul în mână. Dacă vreau să-ți spun ceva, te sun.

În rest, oameni buni și frumoși, petreceți timp de Crăciun cu cei dragi vouă, fără telefoane peste telefoane și mesaje care oricum nu sunt în apreciate și, cele mai multe, oricum nu vin din suflet, ci din obligație. Au cei de la Huawei o reclamă super interesantă care promovează exact conceptul ăsta de timp prețios cu cei dragi, măcar acum, măcar de Crăciun, dacă mai des nu se poate sau distanța ne separă.

În final, să sărbătorim cum ne vine mai bine și cum ne simțim mai confortabil, cu sau fără mâncare multă, cu sau fără cadouri scumpe. Nu uitați că această sărbătoare e mai mult despre suflet și despre familie decât despre cumpărături și mall. Crăciun fericit tuturor! (vă scriu aici pentru că de Crăciun nu mai dau mesaje).

Sursa foto: pinterest.com/domer94/vintage-christmas

December 22, 2016
vedere-craciun-felicitare

Obiceiuri de Crăciun pe care nu le voi respecta niciodată

Îmi place Crăciunul! Îmi place atmosfera, faptul că oamenii zâmbesc mai mult, că devin cumva mai relaxați, mai disponibili sufletește, mai umani. Îmi plac cadourile, dar […]
December 12, 2016

Integrăm sau marginalizăm?

Pe 10 decembrie a fost celebrată Ziua Internațională a Drepturilor Omului. Cel puțin așa ziceau Organizația Națiunilor Unite și Facebook. Cu 3 zile în urmă (adica […]
December 8, 2016
vot

Duminică votez!

Eu nu mă mai uit la știri sau la dezbateri electorale pentru că pur și simplu nu mai am stomac pentru așa ceva. Nu-mi place limbajul, […]
December 6, 2016

Unire? Ce este asta?

Că tot s-au sărbătorit 98 de ani de la Marea Unire din 1918! Degeaba ne batem cu pumnul în piept ce neam unit suntem noi, când […]