A fost odată ca niciodată o zi în care m-am mutat la casa mea. Și cum fiecare casă are varii și diverse nevoi, m-am înființat în supermarket și am luat cele necesare. Plus un mop.
În fiecare casă de om gospodar trebuie să fie un mop. Și eu îmi propusesem să am grijă de casa mea. Prin urmare mopul a fost adoptat, achitat, plimbat până acasă și așezat la loc de cinste: în cel mai izolat și mai întunecos colț din casă, pe principiul „cel mai apreciat ajutor e cel pe care îl primești din umbră, de la prietenii din umbră”. Probabil e un principiu ușor necunoscut pentru că, evident, e doar al meu.

Mare minune la casa omului un mop. Mai ales la casa unui om … ca mine. Vii cu prieteni în vizită acasă la tine și în viteză mare te scuzi cinci minute și dai fuga să culegi hainele din … copac. Surpriză mare! Nu te așteptai să zboare. Cum să te gândești că vijelia stârnită va împodobi un biet arbore cu hainele tale?
Și începe distracția. Cum le dăm jos din copac? Nu ar fi pierdere mare, dar numai estetic nu e ca în copacul din fața blocului tău să atârne prosopul de plajă și vreo două, trei perechi de blugi. Prosopul e frumos, colorat, dar de la intemperii va fi în curând o cârpă bătută de vreme. Plus că bietulului copac numai de plajă nu-i arde. Nu-i bun.
Și începe furtuna de creier, idei unele mai crețe decât altele. Și prietenul din umbră iese la interval. Cu terminația lui lată de plastic și coada lungă, e tot ce ai nevoie pentru a „pescui” hainele din copac.
Distracție râsu’-plânsu’: un om de un metru și un zâmbet cu o prelungire de încă un metru și un zâmbet nu ajunge la înălțimea la care sunt cocoțate hainele. Ia-te în brațe, sari, lipește cu bandă adezivă încă o coadă în prelungirea celei a mopului, recuperezi o pereche de pantaloni. Nu-i rău, dar nici destul. Te mai chinui puțin. Renunți. Totuși ai musafiri și nu e potrivit să îi ții în grădină la cules de haine zburătoare.


Trece seara, pleacă musafirii, vine noaptea. Adormi puțin cam greu cu gândul la cracii răsfirați prin copac. Vine dimineața, ieși din scara blocului, și ce să vezi? Copacul din fața blocului a dat roade. Încerci să ignori, reușești cu greu. Trece ziua, revii acasă. Roadele sunt tot acolo. Nu le mai poți ignora. Te înarmezi cu multă voință, scoți prietenul din umbră și reiei activitatea de cules haine din copac. I se face milă bunicuței de la parter de tine și îți oferă o scară. Nu credeai că să primești cu împrumut o scară va fi vreodată un ajutor atât de prețios. Dar și scara aia nu e atât de înaltă încât să rezolve problema. Doar că mopul la casa omului e, cum să spun? E minune mare. A coborât hainele din copac, dom’le.

Are mopul și alte povești. Pe cea cu lustruitul pardoselii o știți, e prea banală și nu o mai descos aici. Dar mopul meu e special. Nici nu vă imaginați de ce e în stare. Povestim noi și altă dată.
Sursa foto: http://lolsnaps.com

March 6, 2017

Povestea mopului

A fost odată ca niciodată o zi în care m-am mutat la casa mea. Și cum fiecare casă are varii și diverse nevoi, m-am înființat în […]
February 24, 2017
decorare

Decorare? Iată recomandarea mea… de acum!

Citeam dimineață acest articol. Și m-a luat nostalgia. Și parcă îmi venea să mă apuc din nou de acel proces de decorare a casei. Bineînțeles, acum, […]
February 22, 2017
argint

Amintiri cu drag din epoca mea minunată de… argint

Eram la școală când tata a plecat la muncă în străinătate. Nu vă voi povesti acum despre dificultatea unui copil de a-și vedea tatăl plecând în […]
February 13, 2017
măceșe

Ceai cu aromă de măceșe și amintiri din copilărie

Februarie e întotdeauna o lună grea pentru mine. E luna în care îmi aduc aminte mai mult decât oricând de copilărie și mi se face un […]